n-am avut de lucru si l-am provocat pe verbiaj sa cotrobaie printre amintiri legate de "prime experiente", pana m-am trezit eu insami scobind prin sertare prafuite ale sufletului in cautarea unor fragmente cu savoare de inceputuri. mi-am amintit, da, de prima masina, de primul concert (un iris la polivalenta!), dar cel mai mult si mai mult mi-am amintit de prima iubire. nu de cea din clasa intai, care purta in zambet copilaresc numele victor si ma tinea de mana pe drumul de la scoala, nu de amorul spontan cu bebe, vecinul meu de bloc -hm, frumos vecin - de prin clasa a sasea, nici de micile pasiuni fulgeratoare de pe vremea liceului. mi-am amintit de prima iubire adevarata.
"the first cut is the deepest"? aiurea! amintirea primei mele iubiri reuseste sa ma faca sa rad. in hohote.
a fost dragoste la prima vedere. vedere peste masa unei terase, pe inserat. ochi verzi, plete rebele, motor parcat strategic, tot la vedere. cz sau mz, nu mai stiu. se vorbea despre o plecare la munte, ceva organizat. "mergi?". mi se adresa pentru prima oara, desi imparteam masa si gasca de mai bine de o ora. privire scurta, ochi verzi, plete rebele, motor parcat strategic. "merg". singurul raspuns posibil. "atunci merg si eu". m-am topit, m-am topit.
rozmarin, predeal. dragoste in sticle cu bere. dragoste in camera, pe strada, dragoste la piscina de la orizont. pasiune, nebunie, gelozie. pentru ca robert, iluzionistul si adi, scriitorul, imi tineau teorii despre viata. pentru ca-mi spuneau ca el, iubitul meu, nu ma merita. scandal si iar dragoste. in camera, pe strada, dragoste la piscina de la orizont.
nu stiu cat a durat. nu mai stiu. eram indragostita si timpul se scurgea altfel, dupa ceasul inimii mele. pasiunea a devenit de-a dreptul coplesitoare cand mi-a spus ca are sa plece. in columbia. tocmai in columbia, cea din america de sud. era un aranjament de familie, un contract pe care unul dintre parinti trebuia sa-l onoreze. am plans, am blestemat. am sustinut ca pierd iubirea vietii mele, c-am sa ma pierd si pe mine. sfasietor, disperat, durere in suflet si-n ganduri, iubire, iubire.
intr-o zi a plecat. am plans in aeroport ca la propria-mi inmormantare. am suferit din toate componentele fiintei mele. ne-am jurat ca distantele n-or sa ne stea in cale. ca, intr-o zi....
imi amintesc ca i-am scris o scrisoare lunga. o scrisoare frumoasa, cu sufletul meu asezat printre randuri. (am muncit la ea o zi intreaga).
a durat o vreme pana mi-a raspuns. disperarea crestea, incordarea ma scotea din functionarea cotidiana, pandeam cutia de scrisori, urmaream postasul pe fereastra.
in ziua in care par-avionul mi s-a aratat in cutia de metal, am fost in culmea fericirii. n-am luat scrisoarea imediat, m-am bucurat doar stiind-o acolo. abia spre seara, cu mainile tremurand de emotie, am indraznit s-o strang la piept. hartie galbena, galben pai, cuvinte asternute cu pix verde. aveam inima in gat si sufletul in ochi cand am citit primele randuri.
draga zuzeta
sper ca esti bine sanatoasa cea ce i-ti doresc si ti-e.
(nu, mi-am zis. sunt prea emotionata. mintea imi joaca feste. din nou.)
draga zuzeta
sper ca esti bine sanatoasa cea ce i-ti doresc si ti-e. eu sant bine. nu i-mi place aici. aici toti rad de mine ca am paru lung ei zic ca sunt popo. niste prosti. fetele sant proaste nu ca tine desteapta. mie tare dor de tine. ma-m tuns. am o planta frumoasa. ma uit mereu la ea...
Doamne. Doamne-Dumnezeule.
nu stiam daca sa rad sau sa plang.
nu-mi mai aduc aminte in amanunt continutul ravasului primit de peste mari si tari si asteptat cu sufletul la gura. stiu doar ca, parcurgand rand dupa rand, nu ma mai puteam opri din ras. se incheia apoteotic, cu te iubesc si i-mi doresc sa fim impreuna para siempre...
mi s-au zbatut aripile, in gol. mi s-a golit si mintea. iubirea mea a agonizat si-a murit. pe loc. dar, si asta nu inseamna ca n-am suflet!, am ras cu lacrimi, zile in sir. si-acum, amintindu-mi, rad. si, trebuie sa recunosc, de multe ori m-am intrebat cat si ce o fi inteles el din scrisoarea mea infocata, stilizata, metaforizata, hiperbolizata...
ah, prima iubire...!!!
37 de comentarii:
LOL
exemplara povestea
e adevarata sau ai inventat-o ?
"exemplara" e de bine?
...e reala. si regret ca am ratacit scrisorile (au fost vreo patru, pana la capat) si ca memoria nu m-a ajutat sa reproduc fragmente mai lungi. :)
de bine, da
aduce a sambure de scenariu de film
o iubire enorma, enorma, care se face bucatzi in momentul in care unul dintre cei doi sesizeaza ceea ce ar fi putut ramane forever un detaliu, si inca unul necunoscut
nebanuite sunt caile inimii care, nu-i asa, se intersecteaza la un moment dat cu cele ale mintii...:))
marele conflict, da: minte vs inima
mintea castiga, pana la urma
adica, dac-ar fi sa pariez, pe asta as pune mai multi bani. as pune si pe inima, ca nu se stie, de fapt, niciodata. dar mai multi as pune pe minte
:-)
si eu as paria tot pe minte. desi, uneori, inima m-a dat gata. dar...fiecare poveste la timpul ei!!!
da, dar vezi ca daca pariem toti pe minte scade cota ;-)
oricum, agramatismul e paralizant
sau, ma rog, neglijentza in exprimare
de invatat sa faca dush sau sa manance cu gura inchisa poate ca il mai poti invatza pe soarele vietzii tale, dar inapoi in clasa a 4-a e mai greu sa-l/s-o duci
paralizant, da. socant de-a dreptul. ah, imi amintesc de scrisoarea in care i-am raspuns (ca i-am raspuns, totusi). am fost tentata, jur, sa scriu cu litere de tipar. n-am facut-o. insa am scris extrem de citet si m-am exprimat numai cu ...termeni uzuali.
destul de dificil, vezi bine, dupa ce ca te prefaci ca mai iubesti, sa spui asta si in cuvinte prea simple!!!!
nu ti-a trecut prin cap (prin inima, pardon :-) ) sa-l iertzi si sa-l iei asa cum era?
nu. nici o secunda.
si bine am facut. pentru ca inima si mintea ar fi intrat intr-un conflict cumplit. as fi avut, poate, de suferit. dar mai mult decat mine ar fi suferit el.
suntem oameni, nu? ne vanam si-n cuplu - sau mai ales in cuplu - punctele slabe. ne luptam pentru suprematii, fiecare in micul lui univers de-acum impartit. l-as fi dominat. umilit. distrus. ar fi fost pacat.
e, poate ca puteai sa-l iei pe baiat sa-i pui o "stefania popescu" (o stii? sau, ma rog, o mai tii minte?) in mana si sa-l faci my fair gentleman... :-)
hei, n-aveam nici 20 de ani!!! vocatie de dascal nici atat. si, fie vorba intre noi, sa ratez astfel sansa(ele) unor alte intalniri senzationale? no way!
a, cu asta nu-s de acord, ca o anume alegere iti blocheaza eventualele optiuni ulterioare
teoretic, adica, nu-s de acord.
pratic, insa, mi se pare o scuza buna in fata propriei constiinte care te pune la coltz:
- iar ti s-a facut de duca, ma? iar, la trei luni?... pai, chiar asa?
- da, stiu ca sunt varza si instabil si sa stii ca ma detest, dar totusi... sunt sigur ca o sa dau peste ceva cu adevarat misto. nu, pe bune, chiar n-aveam cum sa ma opresc acum...
:D
corect!
(chestia cu optiunile a fost o gluma. nu am gandit asa. pur si simplu iubirea a murit. si mi-a dat astfel sansa unor alte intalniri senzationale. e mai bine asa?!)
hehe :-))))
e perfect asa
si e o idee noua (n-am trait degeaba azi...) - iubirile mor din acelasi motiv ca si orice fiinta din ecosistem: ca sa lase loc si sa creeze resurse pentru generatia urmatoare
bun
intrebarea e, insa: ar trebui oare sa avem un program de reciclare-eutanasiere a iubirilor care-s cu un picior in groapa, sau trebuie sa fim milosi si sa le dam o cana cu apa?...
m-ai incurcat.
inima, mintea? cine hotaraste?
o iubire cu un picior in groapa e una aproape moarta, nu? de ce a ajuns asa? n-a mai avut resurse? si-atunci, ce rezolv cu o cana cu apa? ii prelungesc agonia? am sansa s-o reevaluez dupa ce am consumat-o?
"hm, asta a fost o iubire bune, mi-a placut. o s-o vomit ca s-o mai manac odata" (ih, ce vulgar)
nu. nu cred.
dar ma mai gandesc.
e, uite ca se apropie si ora 2
imi dau seama ca ar trebui sa inchei pana la urma treaba pentru care stau treaz desi n-am niciun chef de munca
si-mi vine in minte o intrebare: cum o sa mi se para maine dimineata toata discutia asta -
a) funny
b) profunda
c) stupida
d) stupida, dar funny
:-)
eu zic s-o recitesti maine. si neaparat sa-mi comunici concluzia la care ai ajuns! spor la treaba, iti doresc.
:-)
s-a facut amiaza
si discutia nu mi se pare nici funny, nici stupida
bine, nici cine stie ce profunda nu e, dar e ok
eu zic ca, pentru un train conversation ;-), e chiar ok
ups, chiar mi-ai raspuns!!!!
eu nu fac astfel de "analize", nici macar ...a doua zi. eu pot sa-ti spun atat: mi-a facut placere c-am stat "de vorba"! :))
pai daca am zis ca citesc, citesc
ce, si pe internet sa mint, ca in viata reala? ;-)
a fost interesanta discutia, intr-adevar
ma cam sperie textele lungi si scrise bloc (paragraf rulz!), dar al tau m-a rasplatit frumos ca am avut curajul sa intru...
foarte tare, zuz, foarte tare. am ras cu lacrimi!
writer, ma faci sa rosesc taman acum, la sfarsit?!
alex, ma bucur ca ti-a placut. si ca ai ras. asa cum am scris si-n poveste si eu am ras, multa vreme. dar nu de el, bietul om, ci de situatie in sine. a fost, cred, unul dintre cele mai frumoase baloane de sapun din viata mea (hm, de pana acum!).
aoleu, zuzeto, aoleu, ce mutra tre' sa fi avut... ce apa rece-n capu' tau... fratzicule...
:)))))
dus rece ca gheata in cap fierbinte don vidal, parol. trezire instantanee din cea mai crunta betie, da' pai din
"prima iubire adevarata". si spusei si mai devreme. pacat ca am pierdut scrisorile, c-atunci sa fi vazut!!!
I-ti mai scriu eu scrisorile odata daca l-eai pierdut.
vai, dar se poate?, doamna z, emotia a fost de partea mea... :-)
ma gandeam c-ai putea continua cu niste episoade din povestea de iubire, in care sa descoperi tot felul de lucruri care, privite retrospectiv, sa-ti dai seama ca anuntzau, de fapt, finalul. semne, adica, ale gaunoseniei, gramaticale si nu numai, a lui don juan
ce zici?
vebiaj, nu stii la ce te bagi!
writer. e drept ca m-am gandit uneori ca trebuie sa fi existat "semne" si ca, pesemne!, le observasem inca de-atunci. dar nu mai tin minte. pur si simplu, oricat as scobi prin cap, nu revad altceva decat secvente, "flash-uri". nu reusesc sa extrag nimic din ele.
memorie selectiva, vezi bine!...
ZUZETA=LOREDANA DUMITRASCU.WOW!TIPA DIN SEBASTIAN.SA NU TE RECUNOSC.MWA!:-*
si? sunt ok de-acolo din sebastian?
de ce, zuzeta, dezinformezi? ca nu stai in sebastian. :))
hei! eu locuiesc unde vor comentatorii. daca omu' vrea sa ma cheme loredana si sa stau in sebastian, ce-i rau in asta?
poate nu zice omul ca din sebastian-cartierul, poate din sebastian-scriitorul
nu-i rau sa fii personaj de roman. zic
nu m-am gandit, dar e o abordare interesanta. de fapt omul incerca sa spuna ca-s si eu vreo "stea fara nume"....:)))
am citit tot ce ai pe blog :)
esti grozava
te pup
te cred! cred fiecare cuvintel pentru ca patesc la fel mereu mereu si iar mereu..baiat frumos,inima mare,transpir,fluturasi,ochi verzi,buze carnoase
si primesc sms :
"i-mi place mult cu de tine si miasi dori sa petrecem m-ai mult timp impreuna..poate suntem cu adevarat suflete pereche"
mai bine nu stiai sa scrii..asta e..cautam altul
genial post
Trimiteți un comentariu