sâmbătă, 29 august 2009

o dimineata de caine

by raluca

azi noapte m-au lasat, in sfarsit, sa dorm in casa. omul ala inalt a insistat, a zis las-o si pe ea, saraca (eu ma prefaceam ca dorm, dar am auzit) si reaua aia cu parul lung, pe care nu ma lasa sa i-l rod, tot batea campii si zicea, mai, ai vazut ce face noaptea, ii innebuneste p-astia - se referea, cred, la animalele alea mari si paroase care se invart pe-aici si-si dau aere, care maraie ca apucatii daca ma joc si eu putin cu ei si-i musc de labele alea imense - dar omul inalt, ziceam, i-a spus aleia de zice ca e mama mea (mereu striga, hai la mama, hai la mama) ca el nu ma mai duce in tarc, sa stau acolo singura
(adevarul este ca nu-mi place acolo, in afara de o patura si o ratusca galbena si urata n-am ce sa rod)
asa ca pana la urma s-a induplecat si eu, ca sa le arat ca sunt cuminte- am dormit toata noaptea pe covor si l-am ros doar un pic, nici nu i-am bagat in seama pe cainii aia care se dau mari si se baga in seama, se duc pe langa patul lor si se tavalesc ca niste caraghiosi
doar dimineata m-am plictisit si am inceput - ce sa zic, mare lucru, sa trag carpa aia de pe canapea. si pe urma ce-am facut, doar am latrat si eu nitel si-am intrat cu picioarele in castronul cu apa - nu l-am vazut, na, ca ma grabeam sa ajung undeva, am ascuns eu o soseta de-a fetei aleia care ma ia mereu in brate si pe urma fuge in sus, pe scara, unde eu nu pot sa ma duc - doamne, astia zic de mine ca nu sunt cuminte, dar pe ea nu stiu cum o suporta, face o galagie ingrozitoare, se aud de acolo tot felul de chestii, cica asculta muzica si mereu tranteste cate ceva, de-mi sare inima
eu m-am tot invartit pe langa pat, dar femeia aia - mama- s-a uitat la mine si s-a intors cu spatele, se prefacea ca doarme
mi-era foame
si am strigat si eu vreaaaau lapteeee, vreau lapteeeeee
(aia mari voiau si ei, dar n-aveau curaj sa zica, abia dupa ce am strigat eu au inceput si ei sa zica, vrem lapteee, vrem lapteeee, toti stateam acolo, langa pat si strigam, s-a ridicat omul ala inalt si a zis ceva de mamele noastre, n-am inteles prea bine ce
dar s-a dus direct la cutia aia argintie care toarce, de unde mereu miroase bine
maaai, un castron mai mare n-ai gasit si pentru mine?!
ma rog pe urma am vrut sa ma joc si eu, dar nesimtitii aia mari s-au urcat pe gramada aia de nisip din curte si o pazeau de ziceai ca e a lor, asa ca m-am dus sa ma joc cu trandafirii, am cules toaate florile la care am ajuns - sunt cam amarui, da, hai, treaca de la mine)
aoleu s-a sculat si mama, ce caraghios ii sta parul
dar e draguta, s-a jucat putin cu mine si m-a luat in brate, dar pe urma a zis pfff, pute (ce sa zic, dar ea cand isi da cu o tona de parfum cum e?)
a venit si cealalta de sus, eu fug repede dupa ea sa vad ce face
dar amadoua susotesc ceva, aud doar cuvantul baie si nu stiu ce inseamna
aaa, ce faci, lasa-ma, lasa-ma
m-a luat pe sus si m-a bagat in ligheanul asta, e caldut si ciudat, astea rad ca proastele, cainii aia mari se holbeaza cum mama ma scarpina aiurea, invers decat normal, da mie imi place, stau in apa pana la gat si ma balacesc
cand mancam? indraznesc sa intreb
dar se face ca n-aude, ma tine intr-un prospop albastru si nu prea imi convine
vreau jos, vreau jos
si acum mi s-a facut somn, iar astia nu ma lasa in pace, se tot invart pe langa mine si spun vaaai, ce draguta e, ce draguta e, de parca acum m-au descoperit
sigur n-or sa ma mai duca in tarc
desi mai bine ma prefac ca adorm, uite, ma intind aici
si adorm, adorm...

chimie

..si a trecut prin spatele meu, impingand usor scaunul
cu o atingere delicata care ma electrizeaza
mi-au coborat fiori de pe ceafa pe sira spinarii
si m-am gandit, futui, e a treia oara in doua zile cand mintea imi fuge subit la sex daca sunt in preajma lui
si intr-o clipa, in sclipirea brusca ochilor, i-am citit gandurile,
senzatiile se intersecteaza undeva acolo, la jumatatea drumului, se intorc cu un val de caldura in stomac
pana si vulgaritatile sunt permise in schimbul scurt de priviri
si suna al dracului de bine
cand auzi gandul
care nu-i deloc tandru, ci doar brutal de senzual
schimba-ti pozitia, domnule, sa ma delectez cu imaginea gatului tau puternic
(intotdeauna am avut o problema cu gatul, cu linia ferma a spatelui ce se prelinge delicat sub tricou)
pana si dara de parfum ce te urmareste e pe gustul meu, te adulmec ca o pisica flamanda (sa mai zica cineva ca nu exista chimie!)
si-am vazut, la dracu, gestul tau de nervozitate, il recunosc in bataia cadentata a tocului meu, e prea multa lume in metrul nostru patrat, prea mult fum de tigara si prea putine cuvinte
ma privesti si eu ma agat de zambetul tau,
dar pe masura ce te indepartezi magia dispare, de la distanta esti doar un barbat oarecare, ce se holbeaza la mine insistent
si de care, sa mor, chiar nu-mi pasa.

joi, 27 august 2009

fantomele trecutului

ma intorceam, rupta de oboseala, spre casa. nu stiu cat sa fi fost ceasul. poate 12, poate 1. drumul pustiu, aburi, lumini palide. ultima portiune pe care o strabat e maginita de case, intr-o suburbie a orasului, iar noaptea nu mai e picior de om pe-afara. conduceam destul de tare. fara muzica, doar cu ganduri amestecate, fara sa fiu foarte atenta la drumul pe care-l stiu si cu ochii inchisi, cand...
singura masina ce venea din sens invers m-a atentionat cu farurile, m-am gandit ca iar au postat vreun radar si-am incetinit in limite legale
si-apoi, la cateva sute de metri, silueta unei femei, invesmantata in straie albe, largi, o silueta aproape stravezie, a traversat soseaua, alunecand ciudat
parea o femeie batrana, ce mergea repede sprijinita in baston, o vrajitoare alba
n-am mai fost in stare sa gandesc, am urmarit-o cu privirea si-am franat, m-am dus taras, cu ochii lipiti de retrovizoare pana am vazut creatura aceea bizara disparand undeva in tufele de la marginea drumului
ce dracu' mi-am spus si mi-am sucit gatul
in urma mea numai soseaua pustie, palid luminata de o luna galbuie
sunt obosita, mi-am spus, am vedenii
dar nu, o vazusem cu ochii mei
femeia aceea, stravezie si ciudata
care imi taiese calea
nu-s nebuna, era acolo, era acolo...
si...marsarier 100 de metri, pana in locul unde o zarisem.
nimic. am lasat geamul si am ascultat in noapte. nimic. numai bataile inimii mele. si, in camp, cosasii scartaindu-si viorile dezacordate. confuza, ma pregateam sa plec si sa uit, dar in iarba inalta mi-a parut a se misca ceva.
o amintire de demult a navalit abrupt peste mine. am turat motorul si-am pornit in viteza, cu zgomot. dar n-am mers mult. am incetinit si am oprit, am tras pe dreapta si-am stins farurile. n-am numarat 30 de secunde si-au iesit din santul de la marginea soselei. doi pusti cu-un cearsaf mare, alb. radeau in hohote scuturandu-si capetele, alungand cu mainile insectele ce ii napadisera stand acolo, ascunsi in iarba.
asa ne jucam si noi in noptile de vara. furam cearsafuri de-acasa si ne prefaceam fantome, taind calea masinilor, pe strazile din cartier. nu s-au schimbat prea multe de-atunci, vad. doar rolurile...

marți, 25 august 2009

greece, again


am inceput sa numar zilele
pana cand aroma de pin o sa amestece cu miros de sare, pana cand vantul de toamna o sa-mi umfle parul si pielea o sa-mi capete culori de soare. si intr-o taverna pe malul marii, privind ametita un cer prea instelat, cu mintea incetosata, vag si placut, de un jack cu gheata, o sa ma gandesc la viata. in grecia, din nou. nu mai e mult, nu.

sâmbătă, 22 august 2009

perspectiva

am stat la masa cu moartea. chiar daca era mai aproape sau tocmai in capatul celalat al lumii, am cochetat hlizindu-ma,
cu moartea.
si cei care au venit mai tarziu erau, implicit, mai vii decat toti partenerii de pahar si m-au rugat sa spun cuvinte, dar moartea m-a tras de maneca si m-a ademenit, mi-a spus, baaai, te invat eu sa vezi si-ai sa vezi
lumea
mama, ce ne-am distrat, eu si moartea mea
cand ne-au iesit in cale caprioarele, cu boturile lor umede adulmecau vantul
omoar-o
mi-a zis ranjind de peste masa, turnand pe gat un alt pahar
si i-am lipit teava de cap. am tras. si-am ras pe urma multe zile si multe nopti am plans
m-ai omorat, a spus in gand moartea
si cei ce au venit si mai taziu erau mai morti decat toti partenerii de pahar si m-au rugat sa tac in serile cu luna goala, dar eu am ras, baaai, intr-o zi am vazut moartea, m-a ademenit,
am impuscat-o in cap, iar caprioarele-au fugit.
de-acum sunt doar eu
si oriunde ma uit, oricand,
vad viata.

miercuri, 12 august 2009

caine mic

gasit caine mic, mic
in mijlocul drumului.
am franat in ultima clipa, ca mi s-a parut ca-i o carpa murdara
s-a uitat la mine lui ochisorii lui de lapte
si mi-a rupt inima.
abia daca stie sa manance singur, sta cuminte in brate si cauta sa-si tina capul lipit de gatul meu
l-am parcat in noaptea asta la vecini, in tarcul sarei, care a plecat la tara
intre multe paturele s-a cuibarit si a adormit
dar mi-a spus, suspinand, ca ar vrea sa aiba si el o mama. sau un tata...

marți, 4 august 2009

si stii?

stii ca mi-e dor?
stii ca in miez de noapte iti veghez, uneori, somnul?
stii ca ma doare ca sub aceeasi luna, si eu
si tu
respiram, atat de departe,
in acelasi timp?!
si te iubesc, in felul meu, te iubesc egoist si absurd, profund si restrictiv
te iubesc suficient ca sa ti-o spun, dar nu de-ajuns ca sa tac
te iubesc si mi-e dor de tine, boule
si nu inteleg, sa mor daca inteleg
ce dracu am facut sau n-am facut
ca sa merit departarea, tacerea,
ca sa merit absenta ta.

am crezut mereu ca intre noi nu-i loc de nedumeriri. ca noi, dupa atata vreme, dupa atata viata, ne-am castigat dreptul de a imparti lumea in doua. a ta, a mea. am crezut ca, sprijinindu-mi capul de umarul tau, am capatat linistea unei tacite eternitati. am crezut ca intelegi. am crezut ca zilele in care am cochetat cu o tandrete culpabila, au existat doar pentru ca noi am stiut sa ne jucam de-a dragostea. ca ne-am impacat, eu si cu tine, cu drama si fascinatia acelei sublime prietenii. si ca vom plati pretul unei obsedante atractii pentru a ramane eterni tovarasi. si ca
si daca odata ne-am imbatat
si-am visat,
ziua de dupa ne va aduce apoi in locul in care am descoperit, noi amandoi, ca ne intelegem si ne completam. in locul unde te-am iubit si m-ai iubit
fara sa confundam
acea dragoste batrana a profundei prietenii, cu fiorii senzuali ai unui inceput de amor.
si noaptea lunga in care
ne-am iubit in patul nesfarsit, in care ti-am spus, poate, cuvinte dulci si tu mi-ai lasat, poate, urme adanci pe piele
nu inseamna nimic. si noaptea lunga in care
am uitat ca-mi esti cel mai bun prieten si te-am iubit ca pe-un barbat
nu inseamna ca am anulat
toti anii in care
am impartit cu tine lumea mea, in care ai impartit cu mine lumea ta.

si mi-e dor de tine
si ma doare fiecare zi in care te indepartezi, dar cel mai mult si mai mult ma doare ca, dupa atata amar de vreme, dupa atatea sentimente, ganduri si trairi impartite si despartite, n-a ramas nimic. doar dorul meu, strigat in noapte, catre nicaieri. si-acelasi lucru, exact cu aceleasi cuvinte
ai putea sa-l spui si tu. dar n-o faci.

luni, 3 august 2009

just life

s-a scurtat ziua. asta seara vantul a suflat a toamna si-a adus miros de frunze uscate. fumez aproape doua pachete de tigari pe zi, conduc ca o dementa, ard toate semafoarele pe galben si viteza legala in oras imi pare a fi 80 de kilometri la ora, nu dorm mai deloc noaptea si am euthanasiat un motan care avea o tumoare in gat. de ziua mea m-am facut praf si am stat pe sezlong, in ploaie, cu ochii la spectacolul de lumina de pe cer, pe urma am adormit imbracata pe canapea, mi-e dor de razvan si nu inteleg de ce nu vrea sa ma mai vada niciodata, nu mai pot sa beau cafea fara lapte si intr-o zi am umblat zece ore prin magazine, nu mi-e dor de mare si n-am rabdare sa citesc, uit ce trebuie sa fac a doua zi si-mi amintesc, tardiv, peste vreo saptamana, n-am mai vazut-o pe fiica-mea de vreo luna, trandafirii imi infloresc a doua oara, unul dintre caini a invatat sa desurubeze cu dintii dopurile sticlelor de plastic, rad mult, visez putin, mi-a intrat in cap sa merg la new york
si nu stiu de ce, nu stiu de ce
pentru prima oara dupa multi ani
nu mi-e frica e toamna.