ador cafeaua.
pentru ca de multe ori diminetile-mi incep la pranz, mi-e prea foame ca sa mai beau cafea. si ore in sir tanjesc apoi dupa licoarea neagra si tare care-mi aduce gust de brazilia si de calatorie. gust de viata.
cafeaua de dupa-amiaza e savuroasa pentru ca e indelung asteptata.
cafeaua de dupa-amiaza, in cana mare, in cana de ceai.
cafeaua, "neagra ca noaptea, dulce ca iubirea".
fierbinte, aromata, cafea la ibric, cu caimac.
viata e compusa si din lucruri simple, nu-i asa?!
4 comentarii:
Marin Sorescu are o poezie dulce, de o duioasa simplitate care ar continua fericit randurile tale: Marin Sorescu Am zărit lumina
Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
Subscriu la povestea cu cafeaua, oriunde si oricand. Ca e cafea greceasca(turceasca) concentrata cu mult zat, ca e arabeasca cu hell, ca e filtru in tarile nordice, fara zahar, ca e la mine acasa cum imi place mie, cafea sa fie.
verbiaj, o surpriza placuta, foarte placuta. multumesc! si mi-a mers direct in suflet. mai ca mi-as face o cafea, acum.
cat despre sorescu, doar un citat iti ofer, la schimb. "Cu mine se petrece ceva .O viata de om."
greenfield, cafeaua-i cafea! fiecare are farmecul si gustul ei. dar eu raman fidela cafelei turcesti.
as vrea sa-ti fac o cafea candva. tata, o cafea.
Trimiteți un comentariu