vineri, 17 aprilie 2009

anii mei tineri...

"auzisem atatea despre tine,
abia asteptam sa te cunosc. tot felul de povesti si nebunii, chefuri demente, aventuri, combinatii, decizii. toti vorbeau despre tine, asa, cu respect si incantare. erai o legenda in viata.
in ziua in care mihai mi-a soptit, uite-o acolo, inima a inceput sa-mi bata mai repede. am cautat cu privirea asteptandu-ma sa vad o persoana impunatoare, mi-era frica, avem emotii. o sa vorbesti cu mine? o sa ma privesti macar? dar nu te vedeam si l-am intrebat in soapta pe mihai...unde-i ma, unde???? aveam vocea gatuita. mi te-a aratat facand un semn cu barbia undeva spre coltul blocului. nu mi-a venit sa cred.
acolo, asezata pe ciuci si cu spatele sprijinit de zid, statea o fata bruneta si subtire. cu blugii aia taiati pana la genunchi si cu un tricou lalai, desculta, intr-o pozitie caraghioasa, erai tu. fumai si te jucai cu un pui de caine, laolalta cu un pusti blond. nu mi-a venit sa cred. mi-a cazut cerul in cap. femeia fatala, prietena tuturor baietilor din cartier, persoana despre care toti spuneau ca e senzationala,
statea desculta in fata blocului, cu parul prins ciudat, intr-un nod la spate, si radea jucandu-se cu un copil si un caine. am fost dezamagita. nici nu ma mai interesa sa te cunosc si stiu ca m-am intrebat ce dracu gaseau toti asa nemaipomenit la tine..."


azi, dupa mai bine de 15 ani, o amica, nevasta de vechi prieten, mi-a povestit cum ne-am intalnit. oricat m-am straduit si eu sa-mi aduc aminte momentul, nu am reusit. stiu ca ieseam adesea desculta din casa, in zilele de vara, si ma jucam cu pisicile sau cainii. stiu ca avem prieteni dragi si ca ne distram nebuneste. n-am stiut insa ca ei, prietenii mei, ma considerau senzationala, dar ma bucur sa aud asta. dupa atata vreme e o confirmare a faptului ca ma iubeau, asa cum ii iubeam si eu. si totusi, de ce i-am pierdut pe cei mai multi?

marți, 14 aprilie 2009

dezlegare la peste

generale, nu concurez, doar completez cu o campeneasca de florii. vedeta zilei, scrumbie la cuptor cu legume. cuptor de caramida, foc de lemne, campia romana pe malurile udate de neajlovul cel lin curgator. mamaliguta cu lapte, taiata cu ata in felii taman bune de tinut in mana. si vin, si vin...



si bonus(pentru cunoscatori) : fata in iarba

marți, 7 aprilie 2009

luni, 6 aprilie 2009

marea lehamite

de la un timp nu ma mai regasesc in nimic. adeseori ma simt de parca as fi un vapor caruia, in mijlocul oceanului inghetat, i s-au stricat motoarele. si degeaba-si umfla panzele, ca nicio boare de vant nu-i tulbura nemiscarea. si-atunci, incarcat cu ganduri, amintiri, sperante, pluteste in deriva in cautarea unui tarm prea indepartat, inconjurat de ghetari amenintatori.
traiesc rutinat, fara sa gasesc vechea bucurie a vietii. rar zambesc diminetilor insorite, si mai rar visez in noptile calde si vesele. de ceva vreme orele-mi sunt albe, sunt lungi si chinuite de ganduri negre, de insatisfactii, de intrebari, de dezamagiri. nu mai rad. cateodata nici nu vorbesc. ma copleseste lehamitea si zac.

mi-am zis ca, poate, am imbatranit. si ca am obosit.
mi-am zis ca, poate, m-am schimbat. ca paharul din care intotdeauna am vazut jumatatea plina a fost varsat pe jos de un gest nerabdator al destinului. mi-am facut griji, m-am luptat cu demonii din mintea mea. si, la un moment dat m-am oprit.

dar n-am imbatranit si nici n-am obosit. doar m-am lasat coplesita de marea lehamite a lumii. doar m-am lasat prinsa in vartejul nefericit al nazuintei marunte, in noianul de false probleme si iluzii. doar am tacut cand trebuia sa vorbesc, doar am ras cand trebuia sa plang. doar mi-am tradat sufletul.
din fericire, niciuna dintre aceste greseli nu e iremediabila.
si vaporul ala patetic din mijlocul oceanului inghetat n-are nevoie nici de motoare, nici de vant. si nici de vreun tarm, apropiat sau indepartat. el e-o poveste si are, de rezerva, o pereche mare de aripi albe.