evadare

in asta seara asta
lumea e prea mare si eu sunt prea singura
in seara asta am adunat toate revoltele, dezamagirile, toate supararile
intelese sau neintelese
si le-am aruncat in vant
sa-mi bag pula
ca m-am saturat
sa-mi impart viata cu oameni de care nu-mi pasa
si carora nu le pasa de mine
m-am saturat de lucruri false, de imitatii grosolane, de pareri si de pareri de rau
in seara asta evadez
din lumea care ma sugruma si care-mi strange tamplele ca intr-un cerc de fier.

atata amar de vreme
m-am straduit sa nu le fac rau altora
ca am ajuns sa-mi fac mie.

vaaai, ce nebuna esti
nu sunt, bai, nicio nebuna. nu sunt nicicum si sunt in toate felurile, dar asta seara,
sa mor,
m-a ajuns lehamitea
de unii, de altii, dar mai ales de mine.

apropo, mi-am luat liber. toata vara.

olga

pe olga am iubit-o. mi se parea perfecta
imi placea parul ei obraznic, imposibil vreodata de aranjat, ochii negru-taciune, nasul grecesc, de care mereu se plangea ca-i prea mare,
vocea monotona cu inflexiuni indiferente
rasul care-i lumina abrupt chipul serios. imi placeau gandurile ei, tristetile, veseliile. langa ea ma simteam mereu acasa.
imi placea sa stau cu olga. si stateam. ore in sir, zile in sir, saptamani.
am stat ani, vreo sase,
in care ajunsesem sa functionam telepatic
pentru ca olga,
cu aceeasi disperare cu care mi-as fi dorit sa fiu ca ea,
ea, tocmai ea,
ar fi vrut sa fie ca mine.

si azi
cumparand rosii de la o taranca de pe marginea unui drum, rosii mici si gustoase de gradina,
mi-am amintit o scena de acum multi ani,
de cand 2 mai era doar un sat la malul marii
iar eu si olga vindeam rosii in fata portii, vindeam rosii si pepeni
din gradina gazdei, ca femeia sa ne faca o reducere la pretul camerei
si sa mai stam o saptamana in plus in vacanta.

dupa-amiaza plecam pe plaja, sub faleza catre vama de unde soarele fugise deja,
ne intindeam pe nisipul cald si citeam, pe rand, cu voce tare,
romane din biblioteca satului.
seara ne cumparam bere
si mergeam pe dig, ramaneam in tacere pana tarziu in noapte, beam si ascultam valurile, ni se intalneau gandurile si vorbeam fara glas,
uneori ne lipeam de cate un grup strans in jurul unui foc pe plaja si asteptam sa vedem cum, maiestuos, soarele rosu se iveste din apa
si-apoi, cu pielea umeda si miros de sare in suflet, ne ascundeam in patul mare cu cearsafuri aspre din camera varuita, cu ferestrele acoperite de perdele inflorate. dormeam amandoua, cu capetele lipite pe singura perna si n-am sa uit vreodata, n-am sa uit niciodata,
ca parul ei mirosea a fan proaspat cosit.

au trecut mai bine de 15 ani de cand n-am mai vazut-o. a plecat din tara, dupa ce luni de zile a incercat sa ma convinga s-o insotesc. a plecat si nu s-a mai intors vreodata. trec zile, trec luni fara sa ma gandesc la ea, insa in clipa in care imi revine in minte
senzatia e atat de puternica de parca ar sta in fata mea, ii aud glasul si stiu
ca oriunde ar fi, in lumea asta mare, imi zambeste. acum, in miez de noapte cand musc cu pofta dintr-o rosie de gradina, mi-e tare dor de olga. si de mine, la 18 ani.

urme amare si bere la halba

m-am uitat lung la mine
si nu m-am recunoscut
m-am uitat lung la tine, la tine si la tine
m-am uitat la voi, cei care mi-ati trecut prin viata lasandu-mi urme amare,
si-am oftat.

aveam intr-o vreme o carciuma in spate la obor
bodega de mahala, cu aer prafuit si aroma de bere la halba.
in anul in care, zi de zi, am tras obloanele si-am vandut vicii,
am cunoscut atatea franturi de viata, atatea povesti, atatea drame
atatia oameni daramati, necajiti sau resemnati mi-au trecut pragul ca sa-si stinga supararea in alcool
ca multi ani apoi
n-am mai fost in stare sa ascult povesti triste
multi ani apoi
n-am mai fost in stare sa ascult.

dar atunci veneau pentru ca ii ascultam. clienti fideli imi erau mai ales batranii din cartier. apasati de singuratate, pierduti intr-o lume pe care n-o intelegeau, posibilitatea de a-si vorbi viata era, pentru ei, o alinare. si, zi de zi, vreme de un an, aproape ca-mi potriveam ceasul dupa pasii lor tarsaiti. nea fane meserie,care dupa un atac cerebral vorbea greu, ion, cel care muncind la sonde in irak isi pierduse un ochi, vasile, care dupa 10 ani de singuratate inca isi plangea nevasta, tanti maria, fiica unui bogat negustor brailean de peste, nea george, cu parul alb si tunsoare caraghioasa, ce era in stare la orice ora sa fredoneze toate piesele din beatles, mircea, omul care o viata lucrase la gaze si-n ultimul an de munca fusese disponibilizat, lucian, batranul electronist ce se credea urmarit de securitate, rodica, femeia de serviciu de la scoala, nea bebe, ce tara mereu dupa el un carucior de butelii in care-si facea piata, gheorge, primul sifonar din cartier, oh, si altii, si altii,
si-apoi, pe seara, veneau baietii de la morti
toti angajatii de la pompe funebre, o dugheana amarata care prospera
se adunau ca sa uite,
sa astupe mirosul cadavrelor cu alcool
de fiecare data imi aduceau teancuri de prosoape capatate pe la inmormantari si beau de rupeau, incingeau hore in miez de noapte in carciuma stramta
venea uneori si firica, spaima cartierului
fost boxer, ingenuncheat de alcool
statea cuminte, dupa ce intr-o seara de primavara, rupt de beat, isi sparsese capul izbindu-se cu o sticla si-atunci il certasem, ii spusesem ca nu-l mai primesc,
de-acum statea intr-un colt cu privirea pierduta si mormaia injuraturi
avea suflet bun, saracul
venea cu cate o farfurie, sa-mi aduca din mancarea lui
gandindu-se ca, poate, mi-e foame,
iar cand avea zile linistite, plangea amintindu-si de taica-sau.

era iarna si duduia focul in soba de teracota, iar luminile, palide podoabe de craciun, sclipeau in noapte,
se tarau batranii prin troiene sa bea un vin fiert
isi scuturau cu zgomot picioarele si miroseau a caini uzi
si-atunci n-am mai putut, nu, n-am mai putut sa le iau bani. a inceput sa ma apese sentimentul ca
intr-un fel ordinar profit de ei. ca ii amagesc, ca ii pacalesc. si m-am simtit vinovata. in vremea sarbatorilor, totul a fost din partea casei
si intr-o luna am dat faliment.

in spatele pietei, in gura pantelimonului, timpul se scurge altfel si soarele are culoarea berii. atatea suflete insingurate, atatea destine amestecate si vieti frante m-au coplesit pe-atunci. gustul amar mi l-au lasat, insa, alti oameni cu alte povesti. dar ei n-ar fi trecut niciodata pragul carciumii mele din obor.

greseli

eu am gresit
eu, fiinta superficiala si josnica
pentru care lucrurile serioase sunt bancuri stupide de care razi in hohote, dar care-ti lasa gust amar
eu gresesc in fiecare zi
prefacandu-ma ca-mi pasa de tot felul de cacaturi, care de fapt ma lasa rece,
prefacandu-ma ca ce spune ala sau aia e interesant,
prefacandu-ma ca are vreo importanta
doar din dorinta absurda de a-i da cuiva linistea ca e ascultat.
eu voi gresi maine
zambind proastei care ma intreaba tampenii
ca sa facem conversatie
sau lansandu-ma intr-o controversa absurda pe teme literare cu tipul pe care, doar ce-i arunc o privire, mi-l imaginez gol si excitat
si voi gresi cand dimineata, in loc sa dorm imbratisata de vise halucinante,
o sa ma urc in masina
o sa iau traficul in bot
si-o sa ma duc la birou
unde o sa ma gandesc
ca am gresit cand i-am spus aluia, in mijlocul unei tavaleli prin asternuturi,
o magarie legata de excesul de alcool la barbati
si el n-a mai vorbit cu mine niciodata
am gresit si cand mi-am imaginat ca prietenia n-are pret
si-am gresit imaginandu-mi ca e bine sa spui lucrurilor pe nume
gresesc
discutand despre probleme existentiale sau cumparaturi la metro
cu ala care ar vrea sa ma sprijine de primul zid si sa mi-o traga pe la spate sau cu aia care stie toate preturile de la obor,
gresesc si cand raspund la telefon unor oameni care-mi cer bani, dupa ce n-am mai vorbit de-un secol
sau cand ii reped tocmai pe cei care-mi sunt dragi,
gresesc amestecand fericirea cu tristetea si furia cu nepasarea
si voi gresi cand, in loc sa fac ce vreau,
voi face ce tot ce vreau. voi gresi facand ce trebuie in loc sa fac ce trebuie.
cu adevarat relaxant este ca, traind intr-o perpetua greseala,
nu ma tem niciodata ca am sa gresesc. si gresesc.

secvente

la masa din spatele meu plange in hohote o femeie
inabusit, chinuitor
o aud cum sopteste
ce-o sa fac acum, spune-mi, ce-o sa fac
ma inec cu frappe-ul, vreau sa o vad, vreau sa o vad
fac o suta de manevre pana reusesc sa-i zaresc chipul, poarta amintirea unei femei frumoase, dar e chinuita de cearcane adanci si-a renuntat sa-si mai vopseasca parul albit
ma uit la ea si zaresc doar durere,
pe obrajii cenusii i se scurg lacrimi si-mi sucesc si mai mult gatul sa vad cu cine-si imparte masa si durerea
fata ce-o insoteste nu are mai mult de 14 ani, tine capul plecat si-i vad mainile cu pumnii stransi, e fiica-sa, ma gandesc
mi se strange inima.

***
si incepe ploaia
picaturi uriase imi izbesc parbrizul, cerul s-a intunecat a sfarsit de lume
in cateva secunde cineva arunca galeti cu apa peste noi, urla vantul
si nu mai vad nimic, nimic, nimic
merg prosteste urmarind cu privirea stopurile masinii din fata
in zgomotul infernal al grindinei dezlantuite imi aprind o tigara, masina parca-i vapor si imi dau seama ca nici n-as putea sa ma opresc pentru ca in furtuna crunta nu vad nici dreapta, nici stanga, nu vad nimic in afara de stopurile masinii din fata, jarul tigarii mele si potopul de-afara
calauza mea franeaza brusc si aproape ca ma duc gramada peste el
apuc sa vad doar cum scheletul chinuit al unui panou publicitar se rostogoleste pe langa noi si dispare in noapte.

***
hai sa mergem la mine, ii zic
dupa ce-am inghitit zeci de limonade si freshuri
pe urma ne imbatam, cand revelator, cand prosteste pana in zori de zi si filozofam ieftin si bogat
mi se rupe pula ca te-am cunoscut vreodata sau ca nu te-am cunoscut, e tot aia, imi zice
si eu incep sa plang.

***
stau intr-o coloana de masini si ma uit pe fereastra
o vad cand iese din curte, o tiganca ce n-are mai mult de 10, poate 11 ani
pare abia trezita din somn, cu ochii carpiti si parul cuifulit
se opreste in poarta, se scarpina in cap si apoi in cur
isi ridica tricoul dungat si jegos si si-l leaga sub tate, privind in gol
pe urma salta bratele deasupra capului si pare sa ingane un cantec
pe ritmul caruia
incepe sa-si balanseze soldurile. danseaza.