joi, 7 ianuarie 2010

de ce m-am suparat pe mandruta

nu m-am omorat niciodata dupa mandruta. adica, ce s-o mai dau de gard? mi s-a parut cam nesuferit, asa de la distanta, pe la stiri sau prin actiunile lui "la inaltime", indiferent de situatie.
uneori, cand mi-au mai picat in mana reviste de fete, am citit ceva materiale ori interviuri despre el, despre familie, despre copii
deh, de-astea casnice
care nici nu m-au impresionat, nici nu m-au iritat. un tip decent, o figura de televiziune care de atatia ani mi-a devenit familiara, un om.

dar aseara, pe la 12, cand am aruncat un ochi pe ziare si l-am vazut
surprins jenant cu o fatuca blonda
m-am enervat. nu pentru ca mandruta familistul ar avea o amanta.(din poze, filmulete si atitudine, fie vorba intre noi, nu cred ca a fost mai mult de un flirt vinovat si aproape firesc prin redactii de ziare ori televiziuni). nu m-am evervat nici ca paparazzii l-au vanat si i-au violat, vezi doamne, intimitatea din bmw.
m-a iritat felul prostesc in care lucian mandruta s-a predat scandalului. m-a enervat reactia lui din masina, si, mai mult, atitudinea lui de pe post (pe care la vremea respectiva n-am vazut-o). de parca incerca sa atraga atentia ca, in sfarsit, e protagonistul unui scandal. ca in sfarsit a intrat in randul lumii si a iesit cu o femeie cu alura de amanta, ba l-au mai prins si fotografii in ipostaze "incendiare".

a incercat o varianta, un fel de "care-i problema" chinuit(timp in care fata blonda si-a tras gluga pe chip - pfff) si s-a limitat la a tine mainile inclestate pe volan si privirea tintuita inainte.

aici m-am suparat. pentru ca omul nu a luptat nicio clipa pentru intimitatea lui. pentru statutul lui de barbat insurat. pentru familia si copiii lui. pentru dreptul lui de a plimba cu masina, pe la mogosoaia, o fata. colega de serviciu, inteleg. sau orice fata blonda.

v-am vazut cand o pupati pe domnisoara, striga paparazzo. si mandruta tace. i se ridica o minge la fileu si tace. pentru ca pret de cateva cadre, fotograful repeta verbul nevinovat "a pupa". doar tacerea prezentatorului tv il incurajeaza sa schimbe registrul si la a saptea intrebare sa foloseasca verbul "a saruta".
n-am inteles. n-am inteles de ce lucian mandruta nu a tras masina pe dreapta. de ce nu a parat inteligent. da, frate. sa v-o prezint. ea e coleg mea, mariana. angela, gina, manuela, oricum. si sigur ca o pupam. mi-a facut un mare serviciu. ii sunt dator, recunoscator, sunt impresionat. e un om deosebit si sunt mandru ca-i sunt coleg/prieten. bla,bla. orice. oricum. orice scuza era buna. orice explicatie era mai abila decat o tacere vinovata. orice intrebare avea raspuns.
apar pozele? si ce daca. si care e crima? vinovatia? lipsa de moralitate? intr-o familie unita, problemele de genul asta se rezolva oricum. cu sinceritate sau jumatati de adevar, cu povesti sau cu scuze. dar se rezolva in familie. nu pe post. nu cu scuze publice.
asta n-am inteles. de ce omul a strigat "hotu" inainte sa-i fie sparta casa. si m-am enervat. pentru ca mandruta s-a pus singur la zid. e ca si cand directorul unei scoli il prinde pe elev in wc cu tigara in mana, iar pustiul se sperie inutil si striga, autodistructiv, aaa, e prima oara cand fumez marijuana!!

pana la urma, micile sau marile vinovatii ne privesc. pana la urma ele ne fac rau doar noua sau familiilor, prietenilor, iubitilor, fratilor nostri. celor carora le pasa. pe mine nu ma afecteaza povestea de dragoste si tradare a lui lucian mandruta. nu cred ca s-a vrut tarat in asa ceva, cum s-ar putea deduce din insinuarile de mai sus. nici macar nu cred ca si-a inselat nevasta. si nici ca ma intereseaza. dar nu pot sa nu ma supar cand un om - chiar daca nu mi-e apropiat, ba nici simpatic- isi asuma oprobriul unei lumi care nu e in masura sa-l judece, nici sa-l condamne.
mandruta s-a aruncat in troaca. iar porcii mananca din troaca oricum, orice. nu conteza ca printre laturi cineva a scapat si un obiect de pret. porcilor le e foame. eu insami sunt un porc, aici, acum. si-n general, probabil, dar asta nu-mi mai asum.