joi, 31 iulie 2008

all inclusive

nu inteleg. nu inteleg si pace.
in jurul meu, lumea se-agita pentru ultimele detalii ale concediului de vara, pe ultima suta de metri.
fie ca-i bulgaria, turcia (mai ales turcia!) sau grecia, vacanta trebuie sa fie cat mai scumpa. cinci stele , all inclusive. oh, merg la cinci stele, all inclusive. costa, da'...na, sunt cinci stele. cum se numeste statiunea? pff, amanunte. in ce zona? nu-i important. in serviciile incluse este si piscina gratis, si sporturi. Ce daca eu nu fac niciodata sport? poate fac, ca-s moca. si la discoteca intrarea e gratis, si sucurile free. doar ca de la agentie mi-au zis ca trebuie sa mergem dis-de -dimineata la piscina, sa ocupam seslong. pe la 7 jumate sa fim acolo...dar nu costa nimic. e all inclusive. de-aia am platit, nu? sa am lumea la picioare. (ciudata viziune, ha!)
nu mai are importanta ca pana deunazi te imprumutai ca sa treci luna. nu conteaza ca ai lasat masina-n parcare in favoarea metroului, ca-i mai ieftin. nu conteaza ca numeri in gand banii din portofel sa te dumiresti daca poti sa mergi cu gasca la o bere pe lipscani. nu conteaza ca esti un parlit de roman de rand si ca strangi din cur un an intreg pentru cele sapte zile de all inclusive. sapte zile de all inclusive care costa de te-ndoaie. dar mergi cu avionul, da, da. ce daca avionul nu te lasa la destinatie si de-acolo mai calatoresti vreo 200 de kilometri cu un autocar? all inclusive. cinci stele. o saptamana sunt boier...
(si dup-aia luni in sir te imprumuti, iti refuzi micile bucurii sau placeri, nu poti sa fugi un weekend la mare sau la munte in patrie, de-o delta ce sa mai vorbim, ca n-ai, n-ai bani, ca doar ai fost in concediu..., dar te uiti la fotografii, le arati rudelor si prietenilor, tot anul vorbesti despre cum a fost la mare, o, extraordinar, mancam de cinci ori pe zi si aveam seslong chiar langa piscina...
si concluzia, concluzia ma infurie cel mai tare, "oh, m-am scarbit de romania. toate concediile am sa la fac de-acum afara")
n-am sa dau dovada de patriotism ieftin spunand ca-n tara asta sunt locuri si zone de o frumusete incredibila. pe care TREBUIE sa le vezi macar o data intr-o viata de om. n-am sa tin lectii despre "descopera romania", desi as putea s-o fac. si sa ne intelegem. n-am ceva impotriva vacantelor de cinci stele, daca ti le permiti. cu atat mai putin impotriva tarilor straine, daca stii sa le descoperi.
dar ca sa-ti rupi viata de la gura luni de zile ca sa "traiesti" o saptamana, in aparatamentul de la etajul 11 al unui hotel din Turcia (fara vedere la mare, ca ala e mai scump), mi se pare aberant. ca sa nu mai spun ca pentru mine un seslong pe marginea piscinei, chiar daca alaturi zace ingropat in gheata cocktailul cu pepene galben, si minibarul din dormitorul zugravit in cele mai frumoase culori de pe pamant, nu reprezinta un schimb echitabil daca le asez fata in fata cu locuri pe care poti sa le respiri, cu senzatii pe care poti sa le traiesti, sa le lasi sa te mangaie ori sa te infioare. oriunde ar fi ele, oricat ar costa.
de-aia spun, nu inteleg. vacanta de cinci stele nu se regaseste in pretul hotelului sau in numarul de mese pe zi. intr-un sac de dormit, pe o plaja superba, cu miros sarat si briza blanda , numarul stelelor creste considerabil. trebuie doar sa-ti ridici privirea catre cer, noaptea.

duminică, 27 iulie 2008

chei

in chei, soimii le spun povesti stancilor.






vineri, 18 iulie 2008

somn de (ne)voie

somn. ploaie deasa pe acoperis in lumina sura a zorilor. somn. lume multa amestecata in vis, intamplari ciudate. o raza de lumina, latratul unui caine. o gura de apa furata intr-un moment de luciditate din sticla de plastic rasturnata langa pat. somn. soare pe perete intr-un desen geometric, ticait de ceas. somn. tunete indepartate, cer plumburiu strecurat pe langa perdelele inflorate. alt vis, cu un vapor. cu o croaziera. drum scurt pana la baie, orbecaind in lumina tot mai difuza. somn. intuneric, racoare, pilota trasa bine pe umeri, somn.
dimineata celeilalte zile m-a gasit buimaca.
am dormit de la ora 5 in zorii zilei de marti pana la 10 dimineata in ziua de miercuri. 29 de ore am numarat. cand m-am trezit mi-era atat de somn incat am crezut ca-i tot marti si ca am reusit sa ma odihnesc abia 5 ore. m-am tarat cu greu pana in curte, am respirat amintirea ploii (cand o fi plouat?), i-am dat ceva de mancare lui piticu, cainele pripasit pe langa casa si m-am intors in pat. sa mai trag un pui de somn. am deschis totusi telefonul mobil (pe cel personal numai) si m-au napadit nenumarate mesaje, pe tonuri din ce in ce mai grave. "esti bine?" "ce-i cu tine?" "raspunde!" "ai patit ceva?" "hei, da un semn de viata sa stiu ca esti ok" "zuzeta, ce s-a intamplat?"
ce dracu' atata ingrijorare? - mi-am spus iritata, fireste.instantaneu telefonul a sunat, exact cand ma pregateam sa ma enervez pentru ca, oh, mi-am spus, am dreptul , nu-i asa, sa-mi inchid si eu telefonul pentru cateva ore, sa ma odihnesc...
29 de ore. am dormit 29 de ore. cine sa ma creada?
"la ce imaginatie ai, ai fi putut sa gasesti ceva mai credibil..." mi s-a spus dupa ce mi-am explicat, spasita, absenta.
m-a pufnit rasul si n-am mai putut sa dorm.

marți, 15 iulie 2008

singuratate

mai bine de-o ora am incercat sa surprind intr-o fotografie dansul fantastic al licuricilor. nicio imagine nu a reusit sa se apropie de spectacolul luminilor vii, amestecate printre brazi. si am renuntat. mi s-a facut frig, in ciuda sacului de dormit aruncat pe umeri si m-am ascuns in casa.
sunetul tastelor, lovite in ritm de litere, suna bizar in linistea incredibilia de la poalele muntelui. incremenita in noapte, pana si padurea tace, tace adanc, tace promitator, tace infricosator. liniste. linistea asta ma nelinisteste. ma sperie brazii batrani ce capata forme ireale prin dreptunghiul ferestrei si latratul indepartat al unui caine capata proportii de cosmar. am stins luminile lasand de veghe doar lumanarea palida cu aroma de vanilie. e placut in casa, dar mi-e rece, un fior de teama se furiseaza in odaie, il zaresc cu coada ochiului traversand in graba incaperea. se ascunde sub masa, sub scrinul vechi din care se revarsa miros de levantica, umbre lungi se amesteca pe pereti, flacara lumanarii palpaie ingrijorata.
mi-e frica.
noaptea se labarteaza dizgratioasa in patul insomniei mele. orele sunt lungi, nesfarsite, minutele se scurg odata cu bataile inimii. imi alearga prin minte amintiri stranii, ganduri dezlegate, tresariri. adun mainile palnie si-mi lipesc fruntea de geam, intuneric, intuneric si vant, rascolesc cu privirea in bezna, ma intorc la masa mare, de stejar, fumez, verific telefoanele mobile, am semnal, am semnal. imi vine sa rad de mine, ras nervos, stiu ca as putea sa formez un numar, sa aud o voce, sa ascult muzica, nu, asta m-ar impiedica sa aud alte zgomote, podeaua scartaie a jale, pandesc, pandesc.
nu stiu de ce ma tem. am fugit de-acasa si-am venit intr-un suflet. mi-a tresarit inima din departare cand am vazut casa, singuratica, casa mica si varuita in alb, napadita de vita cataratoare si brazii, brazii care ating de-acum cu varfurile lor cerul. am respirat liniste si fericirea incredibila a unui cer instelat mangaiat in solitudine. am trait bucuria intensa a apropierii de perfectiune.
si m-am trezit in miez de noapte dezorientata, nesigura, pierduta.
acompaniata de vaietul prelung al unei cucuvele, am inteles, tarzie revelatie,
ca mi-e frica de singuratate.

vineri, 11 iulie 2008

mea culpa

sunt ipocrita.
nu stiu de ce-am ajuns asa. din comoditate, din prostie, din oboseala. din conveniente sociale. in urma cu niste ani nu m-as fi suportat. acum imi pare ca m-am obisnuit cu mine, maine, poimaine ma trezesc ca incepe chiar sa-mi placa.
ih, ce personaj urat am devenit. ma uit la ala, ma uit la el si-mi vine sa-i strig: baaaai boule, du-te acasa. lasa-te de meseria asta, fa agricultura sau taximetrie, nu vezi ca esti varza? varza? si-n schimb ii spun, dragule, nu-i bine asa, incearca sa abordezi altfel, in fiecare zi ii spun, degeaba ii spun, nimic nu intra, nimic nu iese si eu zambesc, un rictus obosit si tac, si tac.
iar ala, ala, bai animalule, nu te mai holba in decolteu si la toate pozele cu tate de pe internet, ca tot nu intelegi ce inseamna un gest senzual sau un act sexual. nu intelegi nimic si ranjesti penibil, incantat ca-n pantaloni iti creste respectul de sine cand vezi o femeie dezgolita, te-ai scos.
si tu, tu, tipi cu vocea cea pitigaiata incercand sa te impui, dar dupa usa apartamentului tau te-asteapta maica-ta cu tigaia, sa te arda c-ai intarziat acasa si n-ai luat paine fara sare. si-ti spun, te rog, eu inteleg ca esti nervos, controleaza-te prietene, in loc sa-ti spun taaaci in dumnezeii ma-tii de amarat, obositule, taaaci ca esti vai steaua ta de nefericit si chinuit si vii si-ti strigi frustrarile pe culoare, taaaci.
mai fato, mai lasa-ma. nu te mai tine dupa mine. nu vreau sa fumez, nu vreau sa beau cafea, nu vreau sa mananc, nu vreau sa mergem la o bere. vreau sa-ti spun, esti proasta facuta gramada, nu intelegi nici bancurile cu bula si ma obosesti cu toate povestile tale liniare despre vecini si crema de fata de la avon.
si tu, tu crezi ca esti spiritual, la dracu, nu te mai baga in sufletul meu cand imi vorbesti, ce dracu stau si ascult toate prostiile tale de care nu-mi pasa?
zambesc politicos, zambesc subtire, zambesc prefacut si raspund ceva, la intampalare ceva, conventional, am treaba acum, spun ca sa scap, vorbim mai tarziu, nu, nu mananc, nu fumez, oh, ma doare capul, sunt obosita, nu, n-am nimic, nimic.
si-acum stau si scriu aici, ca o tampita, fireste
neinteleasa
obosita
dar mai ales, mai ales
ipocrita
o ipocrita.

vineri, 4 iulie 2008

...pentru noptile cu iasomie

vreau sa dorm, sa dorm
atat, sa dorm.
dar nu dorm.
toaaata ziua ma gandesc cu jind la pat, la perna, la glasurile suave ale greierilor ce razbat din gradina prin ferestra intredeschisa,
oh, ma gandesc cum o sa adorm,
intinsa in patul mare care miroase frumos
mi se inchid ochii si visez, visez
la clipa in care o sa dorm
astept noaptea ca pe-o eliberare.
dar nu dorm.
nu dorm.
nu mai dorm de zile, de saptamani.
zorii albiciosi ma gasesc cu privirea atarnata de cer, cu gandurile obosite amestecate in ziua ce-a venit, cu dorul de somn lipit de gene.
fur vreo trei ore de toropeala, cu soarele strecurat discret prin par
ma trezesc dezamagita, iar n-am apucat sa dorm si incep ziua cu gandul ca diseara, diseara
o sa dorm, o sa, o ...