marea, marea

peste cateva ore plec la mare.
am emotii, asa cum am de fiecare data. drumul are sa-mi para prea lung si, pentru ca in masina voi avea privilegiul de a sta in dreapta, il voi pacali cu niste cutii de bere, cumparate din vreme si deja atacate. si-o s-o pun pe janis joplin sa-mi cante pana la disperare. si n-o sa obosesc.
am cu marea o relatie speciala. prea speciala.
fascinatia pe care o exercita asupra mea e aproape nefireasca.
nu-mi pasa cum are sa fie vremea. marea e frumoasa oricand si-mi trezeste sentimente unice. undeva, la o masa de lemn, ametita de senzatii si gust de sare pe buze, am s-o privesc inclinandu-ma. am s-o respir. am s-o simt, o s-o traiesc.
pentru mine marea inseamna iubire.
si in fata acestui sentiment maret raman muta.
si-as vrea s-o am, si-as vrea o-nteleg. e dincolo de mine si-atat de aproape incat o confund cu viata. marea tresare in respiratie de rasarit si suspina cand soarele se-ascunde. marea are culoarea dorului. si consistenta lui.
marea ma doare ca o absenta. sau ca o prezenta.
marea e mai mult decat mare. e nasfarsita si ma pierd in ea.
si am nevoie sa ma pierd.
peste cateva ore am sa ma pierd.

amor subit

m-am indragostit.
iubitule, iarta-ma. n-am vrut sa se intample asa. pur si simplu mi-a luat mintile. din momentul in care l-am atins am simtit ca mi-am gasit perechea.
felul in care se misca, cu siguranta si gratie in ciuda siluetei masive, senzatiile pe care mi le ofera, faptul ca-i puternic, dar delicat
toate astea, toate astea
m-au facut, pentru o clipa, sa te reneg
oh, tu stii. iti port o profunda afectiune. te-am iubit nebuneste din prima zi si inca mai avem, noi doi, momente incredibile de tandrete. suntem buni camarazi si te admir
nu, n-am sa te parasesc
dar sa nu suferi daca pe plaja din vama veche ai sa ma surprinzi privind in zare cu un zambet trist
caci gandul are sa-mi fuga la el
si la toate lucrurile fantastice pe care le-am fi facut noi amandoi, noaptea, pe luna plina
lucruri pe care tu nu poti, nu stii sa le faci
cu tot diferentialul tau autoblocant
iubitule, tu care te chinui sa trecem si-o groapa
n-ai sa poti niciodata sa alergi pe unde valurile mangaie tarmul si nici sa iesi de pe plaja
cand nisipul iti zgarie burta si nenorocita aia de baie de ulei.
el poate, el poate
stie sa faca tot felul de lucruri
ne-am plimbat pe un drum desfundat si mi-a soptit
"ia-ma acasa si-am sa te fac fericita"
stiu, dragule. stiu.
ieri m-am indragostit de un nissan patrol. azi m-am trezit cu singurul gand de a-l mana nitel pe hartoape, mi-a crescut pulsul si-am simtit fluturi in stomac
din curte bmw-ul meu m-a privit trist.

m-am indragostit. dar devotamentul meu se dovedeste mai puternic.
nu, multumesc. pastreaza-ti nissanul, prietene. vechiul meu camarad abia asteapta sa merga la mare. si stie singur drumul.

vinerea mare

prima oara m-am trezit pe la 12. e drept, c-o seara inainte somnul ma rapise abia pe la patru, in zgomot de pasari trezite dis-de-dimineata.
n-am baut cafea pentru ca mi-era prea foame. cas cu ridichi si ceapa verde si o ameteala placuta in soarele bland de la pranz. si, cu promisiunea ca mai stau doar o jumatate de ora in pat, somn de voie pana pe la sase dupa-amiaza.
m-am trezit mirata, cu soarele de partea cealalta a casei.
vreo ora m-am ocupat de cafeaua (de dimineata!!!) si alta ora am vorbit la telefon cu diversi prieteni. s-a inserat.
si iata cum, in seara din vinerea mare, m-am apucat de treaba.
oua nu vopsesc. ma indeletniceam cu asta prin adolescenta cand, cu prietena mea cristina, legam cu ciorapul frunze de ceapa pe oua, fire de iarba ori frunzulite de patrunjel in modele incredibile. si-am mai vopsit oua, o noapte intreaga, cand o alta prietena indragostita si trista si-a varsat tot amarul in bucataria mea, in miros de otet, cafele si sticle de bere golite printre lacrimi. (au iesit caraghioase, insa noaptea a fost de neuitat). n-am mai facut asta de ani de zile. nici n-as mai avea, probabil, rabdare. buuun. cu ouale am terminat. mi le vopseste mama.
drob nu stiu sa fac. si mi se pare si complicat, sa stau sa toc atatea chestii pe care mai intai ar trebui sa le fierb si-apoi sa le bag la cuptor. asta-i treaba de soacra.
stufat facea tata, saracul. ar fi un sacrilegiu sa ma apuc eu...
cozonac si pasca am comandat deja la o cofetarie. am incredere, ca am mai luat.
miel. asta trebuie sa fac eu, friptura de miel.
am mai facut si-n alti ani, dar nu am o reteta pentru asta. deocamdata am varsat un vin (unul rosu, fugit spre otet) peste pulpele cumparate de la carrefour. si-am pus menta, foi de dafin si piper. si usturoi. si-am sa-l las asa pana duminica dimineata, asa mi-a spus mie un libanez, mare bucatar.
anul asta, pentru prima oara, ma risc la un bors. am sunat-o pe soacra-mea, care mi-a zis ca-i simplu, doar fierb chestiile alea, zarzavaturile, ca la o ciorba normala. si-mi trebuie leustean. om vedea.
pana una-alta n-am zarzavaturi. si-am sa plec la real (non-stop) sa-mi fac, in mijloc de noapte, cumparaturile de zi! (desi am auzit ca s-a invatat lumea la non-stop. mi-a zis o prietena ca ieri noapte, pe la doua, erau cozi de-o ora la case)
asta fuse vinerea mea mare.

anyway, wish me luck!
si paste fericit tuturor!!! :))

update. cand sa plec, primesc telefon de la o alta prietena. zice ca tocmai ce se urca-n masina sa se duca la cumparaturi. am convins-o sa vina si ea, tot la real. ca, din cumparatura-n cumparatura, o dam in altele. asta-i muzica ce-mi place, ca doar e vinerea mare! si unde mai pui ca-s si odihnita-bec, ca doar am dormit toooata ziua! :)) ciorba? ei, poate sa mai astepte...

spectacol

asta chiar e o ploaie adevarata. enjoy!

cand timpul se opreste

vantul miroase ciudat, a migdale amare. si-a briza sarata.
asta seara vantul miroase a migdale amare si eu imi par tare straina mie.
nu-s trista, nici vesela nu-s.
privesc in intuneric si adulmec viata. port o armura de ganduri si-un sac greu de amintiri. asta seara viitorul n-are culoare. nici importanta.
asta seara sunt prinsa in hora nasfarsita a minutelor. asta seara sunt timpul ascuns intr-un ceas de buzunar legat cu lantul auriu al trecutului de un ipotetic viitor. pendulez intre azi si maine cu nepasarea muta a clipei.
o secunda.
intr-o secunda o lume se schimba. o secunda trece pe nesimtite
si numar in gand
cate vieti se aprind sau se sting
cate iubiri se irosesc, cate cuvinte raman nespuse.
din cauza unei secunde.
o imagine. maslini pe un deal insorit. si alta. spuma unui val pe o stanca batrana. un zambet. o privire. un zgomot. o adiere. un parfum. un gand. o frica. o bucurie. noua secunde. intuneric, lumina, unsprezece. catargul unui vapor.
vantul miroase obsedant a migdale amare si-a briza sarata, treisprezece.
pierd prea mult timp cu prea multe vise si castig in schimb clipe de viata.
asta seara nu-mi pasa de maine.
cand timpul se-opreste, sirenele canta. si cantecul lor ciudat
fura mintile pamantenilor.
cand timpul se opreste, inimile continua sa bata.

just a perfect day

trezit spre pranz, cu amintirea chefului de azi-noapte. si durerea de cap vaga, de doar cateva beri. carlsberg.
nori furisati pe un cer spalacit. cafea calda in curte, cu miros vag de liliac (de la vecinul din dreapta) si aroma de gratar diurn (de la vecinul din spate).
seslong, pui de somn ratacit printre paginile unei carti, aroma de iarba cruda. soare, nori. caini tolaniti.
zvon de sosea in departare, estompat de galceava de vrabii.

prietenii de ora 5, fugiti din blocurile prea cenusii pentru o zi de primavara . ceafa de porc, pastrama de berbecut, mici arabesti, oaie amestecata cu vita, frigarui cu ceapa si ardei, carnati picanti.
gratar incins si prima masa a zilei, intinsa-n curte pe la 7.
ploaie de primavara, cu fulgere, ivita clasic, cand toata lumea-i asezata si carnea fierbinte. panica si rasete.
cina mutata pe veranda, in buna-dispozitie generala, cu spectacol fantastic pe cer.
meci de box spectaculos, galerie ad hoc pentru diaconu, bere pentru invangator.
e trecut de 12.
in miros de pamant proaspat si luminata de cate-un fulger ratacit, incepe-o noua zi.

parola catre mine

sunt bine, multumesc.
doar ca uitasem parola. deodata, intr-o zi, mi s-a stes din minte. m-am trezit tastand tot felul de chestii, inclusiv un pin de la un card. degeaba.
nu am reusit sa-mi amintesc
desi pun parole simple, logice, cu legaturi clare cu mine sau cu evenimente importante din viata mea, ba le spun si prietenilor mei ca sa-i pot ruga sa-mi aduca aminte
sau le notez pe tot felul de biletele pe care le pun bine
si nu le gasesc niciodata
pentru ca uit unde le-am ascuns
si le descopar dupa multe luni , ce dracu am vrut sa spun, de ce am scris un nume ori un numar pe o hartiuta, la ce mi-o fi folosit
vreo saptamana m-am chinut sa-mi aduc aminte un nume important pe care mi-am spus ca-l retin, ce e usor
pe un bilet ratacit intr-un buzunar imi notasem 18,19, 20
nici acum nu stiu ce inseamna, am jucat numerele si la loto,
in schimb stiu perfect un cuvant inventat in joaca, de mine si prietena mea din copliarie, aveam vreo 12 ani, am scris pe coperta unui caiet "micilentonacistaric" si-am facut pariu care-l retine, am vorbit cu ea in urma cu doua luni, il stia la fel bine ca mine, "micilentonacistaric" am spus amadoua la telefon si ne-a pufnit rasul, nu inteleg cum oamenii spun ca am memorie buna, stiu tot felul de detalii aiurite ale unei intamplari, culoarea cerului dintr-o anumita zi si victor, numele colegului de banca din clasa intai
dar am uitat parola de la blog, am ramas incuiata pe-afara in fata propriei vieti
n-am putut sa-mi mai accesez gandurile
n-am mai stiut parola de la blog.

din senin si fara sa ma gandesc nici macar o clipa
azi mi-am amintit-o.

dilema (veche)

am primit azi pe mail o fotografie cu mine, de la o adresa necunoscuta.
o poza, atat. cu mine vesela (cred ca si usor ametita), in prag de seara, cel mai probabil pe o terasa.
asta-i de vinerea trecuta, mi-am zis. si-am zambit recentei amintiri cu prietenii. dar haina pe care-o purtam in fotografie imi parea straina. si, uitandu-ma mai bine, frunzele din planul indepartat atarnau triste. era toamna.
hm, asta toamna, m-am gandit.
incercand sa reperez momentul m-am enervat. nu stiam cand facuse facuta fotografia. pur si simplu n-o asociam cu nimic. nu stiam nici unde sunt, nici cand.
m-am chinuit vreo jumatate de ora sa scotocesc in sertarele memoriei. nimic. gol. vid. oh, imi lipsesc secvente din propria viata.
asa ca am reactionat si am raspuns mailului solicitand atat: "cand si unde eram?"
vreo ora mai tarziu a venit raspunsul.
octombrie 2002, herastrau, la ponton.

OCTOMBRIE 2002?????

am incremenit. dar intr-un fel m-am linistit. normal ca nu-mi aduceam aminte!!!
acum dilema mea este alta. ori am ramas la fel de tanara ca acum sase ani, ori m-am ramolit de tot!? sincera sa fiu, prefer prima varianta.

vis

am adormit spre dimineata, ratacita printre personajele unei carti.
cand m-am trezit era aproape vara.

lumea in lumina unui far

si totusi miroase a primavara.
ploaia asta nu ma doare. si telefonul suna vesel si-mi aduce gand de aventura. “ne dam?”
da, ploua. si-i noroiul de-o schioapa.
dar ma mananca palmele.
si-o minte de pe urma imi striga
sa-mi bag mintile-n cap.
mai lasa-ma.

imi trag cizmele, inchid fermoarul c-o miscare brusca. simt pulsul in gat, iar sufeltu-mi vibreaza-n ritm de rock’n roll. ambalez si motorul urla a noapte nebuna. enervati de zgomot cainii ma cearta si latra la roti.
parasita nedrept pe un ochi de plita
ciorba de perisoare
suspina fierbinte.
ma-ntorc la tine
mai tarziu.

oh, sunt buna la asta. sub casca
nu mai miroase a primavara.
miroase-a fum si a ulei incins.
respir adanc si inima se-agita in tample.
nu vreau manusi, nu, nu.
am nevoie sa simt noroiul azvarlit de viteza,
sa gust noaptea si ploaia.
pornesc.

doar cateva lucruri pe lumea asta imi ofera senzatia nebuneasca de libertate amestecata cu adrenalina, de ratacire si regasire, de capat al lumii si inceput al ei, sentimentul incredibil al plutirii, incertitudinea, fericirea si teama, toate la un loc, asa cum o face o cursa de noapte pe-un camp unde peisajul se-ascunde in bezna. ploaia pierduta-n fasciculul palid al farului, hartoapele ivite de nicaieri care-mi solicita atentia si abilitatea de a ramane calare, zgomotul intens al motorul aproape de mine, motoarele tovarasilor mei, siluete incerte amestecate-n noroi. atunci, atunci, in minutele alea nesfarsite, nimic nu conteaza, orice alt gand se pierde in incordare, te lupti cu frica, cu dorinta, cu decizia, cu tentatia. te lupti cu tine. te pierzi, te invingi
iar miza-i la fel de nebuna ca jocul. ca orice miza din orice joc.

program de duminica

vreo trei zile n-am urcat in camera de la mansarda a fetei mele.

astazi n-am avut incotro
si, brusc, m-a apucat durerea de cap. desi aveam alte planuri, programul meu de duminica a fost bulversat.
(si, sa ne intelegem, asta-i partea frumoasa!!!)

update,15.30. mic dictionar de preocupari pe birou
trei oracole incepute, dar neterminate. patru pietre frumoase, mari. popcorn, bravo, bravo girl, cool girl. foarfeca de gradina(?!). cana cu fanta, cana cu apa, cana cu lapte, castron cu lapte si cereale, doua lingurite, un pahar gol. halba (?!) cu cola. sticla cu apa plata. doua perechi sosete murdare. un maieu negru. o lalea uscata. lac de unghii, parfum, strugurel. covrigei cu sare. o fotografie cu mine, mazgalita pe fata (stiu cand a fost asta!!!). doua pachete guma de mestecat, o punga haribo, sase pixuri fara pasta, pictura inceputa, pensule. borcan cu apa pentru pictat. martisoare, globuri pentru bradul de craciun. farfurie, furculita. trei pungi cu seminte de flori pentru gradina, treisprezece bratari, clame de par.
rimelul pe care-l pierdusem de vreo saptamana.
la toate acestea se adauga, fireste, carti, caiete, coli, penare, stilouri, rezerve de cerneala, carioci, creioane colorate (pfff, n-a mai colorat de vreo patru ani), gagici decupate din reviste, versuri din cantece, cd-uri, dvd-uri, camera foto. frimituri, nisip(?!) si un burete pentru spalat vase.

doamne, cate se pot intampla in trei zile!!!!

daca o moarte ar putea schimba ceva

asemenea tristete m-a cuprins azi, m-a coplesit
m-am trezit apasata, dezorientata
m-am trezit plangand, cu mainile inclestate pe volan.
m-a urmarit imaginea sufletului,
imaginea catelului ala, legat si tinut sa moara de foame in numele artei si
imaginea catelului din insemnarea kolonelului, cu botul sprijinit de fularul murdar
pisica luata in suturi de niste nenorociti, intr-o scara de bloc
calul prabusit pe sosea cu gleznele fine insangerate
durerea tuturor florilor ce le-am rupt vreodata si a copiilor care sufera.
m-a durut toata rautatea lumii
toata nepasarea mea,
m-a durut inima, cu un junghi adanc
si mi-am spus
ca daca durerea mea ar putea sa schimbe toate aceste lucruri
as fi pregatita
sa o suport. oricat.
mi-am spus
ca daca macar moartea mea ar putea sa schimbe toate aceste lucruri
as fi dispusa sa mor. oricand.

opt

...lucruri despre mine
m-a pus panta sa zic
ele sunt iubire, muzica, nopti albe, cafea si tigari, animale,
carti, ras, ciocolata.
sunt primele ce mi-au venit in minte.
si pentru ca e o leapsa, le-o dau lui pisicot, mariei
lui alex si simonei.

update. am uitat "soare". "soare", intre "iubire" si "muzica". dar nu renunt la "ciocolata".