marți, 18 noiembrie 2008

cand un blog moare

azi, la ceas de seara
ma extrag discret din lumea asta
virtuala.
infig in inima blogului un cutit lung, cu lama ascutita,
il omor.

zuzeta a fost o poveste frumoasa, o parte din sufletul meu aruncat pe ici pe colo, ganduri de-amor, drame si regasiri, doruri si plictiseli
asa cum am zis am si facut, m-am intalnit din cand in cand cu mine,
dar sufletul meu locuieste totusi in alta parte
tastele astea nu simt
de fapt
nici durere, nici incordare,
pe monitor lacrimile nu se vad, iar rasul nu se-aude.

dar eu exist si-s de gasit. zuzeta4you@yahoo.com

joi, 13 noiembrie 2008

erika's photos



despre ce scrii pe blogul ala al tau? s-a interesat fiica-mea
...despre viata.
pui si fotografii?
uneori
bine, o sa-ti pregatesc cateva...









coniac arad

imi aduc aminte de seara aceea
era noiembrie, ploua mocaneste, ploua urat si trist
mergeam pe strada plangand
cu rimelul intins pe obraji
fara sa-mi pese de mine, de lume
calcam haotic prin balti noroioase si parul ud mi se lipea de fata, eram murata pan la piele, plangeam, plangeam

sa fi avut vreo 16 ani
si sufeream amarnic,
considerand ca mi se furase identitatea, ca nu intelegeam lumea, ca lumea nu ma intelegea, ca viata avea sa se termine intr-o buna zi,
plangeam ca ploua si sufeream ca dupa noapte vine zi
depresie de toamna
profunda si nemotivata.

oh, viata parea ca mi se scurge lent cand am descuiat usa casei
ma durea sufletul in adancul lui
si-mi simteam trupul gol, carcasa peste nimic
in fund, pe covor, cu spatele sprijinit de un fotoliu verde
pe intuneric si in zgomot de ploaie pe pervazul de tabla
singura in casa ma simteam singura pe lume
si m-am imbatat ingrozitor
tragand boschetareste, dusca dupa dusca, dintr-o sticla de coniac arad.

cand totul a inceput sa se clatine in jurul meu, tavanul sa joace-n ritm de vals, iar stomacul sa mi se zbata-n gat
am inceput sa rad isteric, am scris rapid o poezie despre ploaie
cu litere nesigure de tipar
am deschis toate ferestrele si am aprins luminile
am dat cateva telefoane ca sa anunt ca mor
de moarte buna, caci mi-a venit sorocul
am plans apoi, la inmormantarea mea
pe urma nu mai stiu nimic
nimic.

stiu doar ca ani de zile, ani de zile de atunci
n-am suportat mirosul de coniac.

vineri, 7 noiembrie 2008

frica de toamna

se-agata de ferestre, grea, apasatoare
cu ceata si vant starnit din frunze moarte
beau pinot noir din paharul inalt cu picior, imi ard obrajii
si imi furisez privirea catre toamna intunecata
cand clapele pianului imi picura in inima nostalgii de vara pierduta
mi-e cald si-mi simt sufletul inghetat
umbre lungi de vise
cu gust demidulce
ma inconjoara din unghere intunecate, in lumina calda a lumanarilor,
felinare tandre
ce-arunca umbre pierdute pe chipuri
afara o lume se prabuseste, copacii se strang unul in altul sa-si tina de cald
cerul a coborat pe pamant si suiera a vijelie,
s-a oprit timpul , a incremenit intr-o clipa cenusie
e noiembrie de-acum
si vant pustiu imi bate prin suflet

tine-ma de mana, iubitule
mi-e frica de vant
de ploi si de frig
mi-e frica de toamna. si mai adu-un pahar
cu vin rosu
in el stau ascunse
un apus de soare la mare
si stralucirea verii
dulceata diminetilor calde
si ameteala zilelor fierbinti.
mi-e frica
si vreau sa ma-mbat cu vara, iubitule
in seara asta plina
de toamna grea.

joi, 6 noiembrie 2008

viata ca o cursa

nu am rabdare. nu am chef sa astept mersul firesc al lucrurilor, succesiunea domoala a zilelor, calmul serilor de toamna. nu pot sa traiesc altfel decat agitat. in asteptare, in dorinta, in speranta. incalcesc lucrurile si-apoi sa ma chinui sa le descurc, imi fixez misiuni imposibile, amestec intre ele personajele din viata mea, iar propria viata mi-o amestec prin destinele altora.
sunt nelinistita si cand sunt linistita, vreau ceva si-apoi nu-mi mai trebuie, ma adun si ma risipesc
mi-e teama de norii negri, dar ma fascineaza
jocul furtunii
ma enerveaza toamna, iubesc blandetea ei, ma dor frunzele ce cad, dar respir cu frenezie aroma lor pe strazile pustii. un gand furisat pe-ascuns in mintea mea imi provoaca nostalgii in masura in care imi trezeste si dorinte, adorm visand si ma trezesc la realitate, sunt vesela si trista azi, nu pot sa stau, nu vreau sa ma opresc,
alerg, alerg prin viata
sunt iremediabil prinsa-n cursa ei.

miercuri, 5 noiembrie 2008

pur si simplu

la ora asta din ziua de maine
ma uit cu bucurie catre ieri
am avut o zi grea, sunt epuizata
dar sunt fericita.

luni, 3 noiembrie 2008

prietenul meu, narcis

merg cu narcis la terasa, sa ne lalaim, sa pierdem vremea si sa radem. ne rasturnam in scaune, ne aprindem tigarile si comandam. pe urma vorbim. narcis imi spune ce simpatica sunt eu, eu ii spun lui ce tip extraordinar este el, ce isteata sunt eu, da, da , si el are un bun simt iesit din comun si tot asa pret de cateva ore, ne intelegem de minune.
eu cred ce-mi spune narcis, narcis crede ce-i spun eu, si eu cred ca e adevarat ce spune narcis despre mine, si narcis crede ca-i corect ce spun eu despre el. si vorbim asa, si radem, narcis bea bere, eu in general ceai ca-s cu masina, sau fresh, sau frappe, eu am dreptate, narcis are dreptate, noi avem dreptate amandoi. si radem, si radem si tot asa mai trece-un anotimp, ne mutam de pe teresa inauntru, e cald si bine, eu ii spun lui narcis ce tip extraordinar e el, el imi spune mie ce minunata sunt,
e armonie, deplina armonie!!!

deci, prietene narcis, diseara iesim pe undeva?!