tot jucandu-ma cu margelele de sticla am descoperit ceva. desi le-am asezat intr-un anumit fel, in momentul in care n-am fost atenta, si-au schimbat pozitia. s-au aranjat singure. am crezut ca imaginatia-mi joaca feste si am mai incercat o data. insa, stiind ca ele n-au sa observe, le-am privit cu coada ochiului. imediat cele verzi s-au amestecat cu cele galbene. albastrele au stat o clipa grupate, apoi s-au repezit, fiecare in cate un loc parca bine stabilit. printre celelate. iar le-am amestecat. le-am privit indelung. nicio miscare. stateau incremenite in fata mea, mici bucati impasibile de sticla colorata. a, vreti sa ne jucam, mi-am zis, si mi-am acoperit ochii cu palma. de data asta s-au miscat mult mai repede. cand le-am privit erau din nou aliniate.
un gand nebunesc mi-a trecut prin cap. am luat pumnul de margele rosii (pe care le pastram pentru inima mea noua) si l-am azvarlit pe jos. nici nu m-am uitat, stiam. si-au recompus singure siragul. cu tot cu sfoara subtire pe care o aruncasem la gunoi.
nu-mi trebuie o inima noua din margele rosii de sticla.
probabil, nu stiu inca pentru ce, imi trebuie siragul de margele colorate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu