marți, 9 februarie 2010

14 ani

unu, doi, trei
respir adanc, aprind imediat o tigara
trag primul fum adanc, sa-l simt cum intra-n alveole,
reactiile nu-mi sunt suficient de rapide, o fi varsta
expir
si ma prefac foarte interesata de al doilea fum, sangele imi bate tamplele
ce fac? ce zic?
mintea mi se taraste pe burta, trag de timp cu o intrebare suplimentara, destul de tampita
in timpul asta evaluez riscurile unui nu, avantajele unui da, probabilitatile, posibilitatile, ma intorc in timp, am iar 14 ani si vreau sa ma duc la o petrecere, nici vorba, ah, mama, ti-as sparge capul, vin toti prietenii mei, e important, nu pot sa lipsesc, nu pot sa ratez cheful asta, treci la tine in camera, sa va ia dracu, te rog, mamaaa, te rog, promit
urasc privirea aia neinduratoare, urasc viata asta
ce daca am de toate, nu-mi trebuie, as vrea doar putina intelegere
asta-ti trebuie? petrecere? lacrimi grele imi pateaza perna, in vreme ce ei danseaza si rad, trebuie sa inventez ceva, sa nu ma fac de ras ca nu m-a lasat mama, vreau doar sa treaca timpul si sa nu ma mai doara, vreau doar sa scap, intr-o zi o sa fug de-acasa, intr-o zi am fugit de-acasa

mai trag un fum
am atriile plina de grija si ventriculele de indoieli
de la inaltimea varstei mele
un chef la munte, la 14 ani, mi se pare o nebunie
hai, mama, ca vin toti prietenii mei
fumul tigarii danseaza

cum e drumul, unde o sa dormi, cine mai vine, cati ani au aia, o sa fie bautura, cineva aduce poate iarba, e frig si zapada, ai ce manca, poate iti fura telefonul, ah, esti prea mica pentru atatea capcane prea mari, cine o sa-ti poarte de grija, daca se intampla ceva, daca ai vreo problema, daca, daca

nepuse, intrebarile musca din mine
da sau nu, trebuie sa raspund, da sau nu
ea imi pandeste cu speranta privirea, te rooog, te rooog,
am terminat tigara si trebuie sa risc
trebuie sa raspund. sunt rationala? egoista? exagerata? nu stiu. inchid ochii. imi vine sa rad, imi vine sa plang.

ei bine, da. poti sa te duci.
tu ai 14 ani. grijile-s ale mele. asa e firesc.