joi, 30 octombrie 2008

ziua buna...

tinand cont de faptul ca spre dimineata am visat cum lovesc cu masina un pieton imbracat in haina de ploaie maro, ca el se rostogoleste artistic prin aer si-mi aterizeaza pe parbriz, ca eu franez si masina nu se opreste, iar in fata mea se casca, asa, in mijlocul soselei, un lac verde-matasea broastei
ca m-am trezit cu respiratia taiata si-am baut apa minerala trezita, c-am uitat aseara sa strang dopul
pe urma, pe intuneric, am bajbait dupa tigari
si inca marcata de accidentul din vis
am aprins filtrul
(pff, ce gust, ce miros)
ca la urmatoarea tigara (tot pe intuneric) mi-am parlit o suvita de par,
ca m-am lovit ingrozitor la genunchi cand m-am intors in pat
si ca apoi, fix la ora 9 dis-de-dimineata
m-am trezit nauca in momentul in care cainii mari au navalit peste mine in pat
m-au calcat pe cap cu labele
intr-un acces de dragoste matinala, m-au tras de par cu dintii
m-au zgariat pe fata
am sarit ca arsa
ca n-am stiut ce se intampla (alaturi de mine stefan dormea lemn, ca si cum dezastrul din patul conjugal ar fi fost doar un nou vis de-al meu)
dar nu, era real, al dracului de real
cainii erau veseli, dadeau aprig din cozi, incantati de asemenea isprava

tinand cont, deci, de toate aceste intamplari petrecute intr-o singura dimineata, plus cafeaua varsata in poala cand eram gata de plecare si telefonul scapat in chiuveta de la bucatarie, fix intr-un castron
as putea sa spun
ca am avut, totusi, o zi destul de buna.

luni, 27 octombrie 2008

mesaj

mi-am intins aripile devreme, deci zbor de mult.
n-am obosit si nu m-am plictisit

mi-au mai smuls, unii, altii
penele
au mai rupt bucati din mine, mi-au scos ochii, mi-au infipt in inima sageti
ori mi-au agatat de picior cate-un bolovan

eu insami am zburat uneori in directii gresite si am obosit in zadar
ori m-am luat prosteste dupa stoluri straine
si-am intrat in bataia vantului
care m-a izbit de pamant

dar vreau sa va spun atat, voua
vanatori de pasari in zbor

ca ma hranesc cu gloantele voastre
si cresc.

miercuri, 22 octombrie 2008

atunci

atunci,
in timpul in care ziua era noapte
si fluturii imi insoteau pasii
cand prietenii radeau si pierdeam sirul berilor si-al barurilor de noapte
cand maine trecea zburand catre un nou drum
iar ziua de ieri, pierduta printr-un asternut strain, zambea discret in febra musculara a prelungitelor partide de sex in pozitii incomode
cand ne vedeam atat de des
incat ne amestecam numele si vietile
atunci
recunosteam de cu seara gustul diminetilor fericite si abuzam de cafea neagra in asteptarea noptilor lungi
monica, tampito
ca despre tine am vorbit azi
si mi-am amintit de toate nebuniile pe care le-am facut
in anii aia stralucitori
toate iubirile si disperarile, intrebarile si raspunsurile
si flaviu, dragostea mea
asfaltul fierbinte sub talpi
(oh, ti-amintesti cand am tras cu pusca de la tir in turistii din parcul de distractii de la mamaia? si cand am fugit de suedezii care sperau la o noapte fierbinte de-amor, dupa ce platisera sampania? tii minte cum radeam?
monica, ti-amintesti cand adormeam in zori, claie peste gramada, inlantuiti in patul mare din garsoniera din vitan? )
si maine era o noua zi, si maine era o noua zi...
atunci
atunci lumea era simpla
si-avea culoarea rosu-aprins
era a mea si o-mparteam cu toti
la dracu,
ce frumusete, ce nebunie era viata
atunci.

luni, 20 octombrie 2008

scoala noastra cea de toate zilele

de maio
asta a fost partea amuzanta a povestii
daca vrei sa-ti vorbesc despre realitatea cruda a scolii din zilele noastre, imi trebuie spatiu
ca sa ma revolt. asa ca iti raspund aici.

de la an la an sunt din ce in ce mai ingrozita.
pentru ca manualele sunt- in majoritate- de doi lei. prost structurate, prost scrise. regret ca n-am istoria de a VI-a la indemana, sa-ti citez o fraza care incepe pe o pagina si se termina pe cealalata. si-ti trebuie vreo juma de ora ca sa-i prinzi sensul, da pai sa-l mai si retii.
pentru ca profesorii sunt de multe ori acriti - si de si mai multe ori depasiti, pentru ca se duc la scoala si presteaza la misto, pentru ca nu au nici cel mai mic interes de a-i stimula ori invata ceva pe elevi, care, la randul lor, n-au nicio tragere de inima sa invete ceva bagat in felul asta pe gat.
pentru ca programa, renumita programa e o mare frectie. si aici revin la povestea de la biologie.
in care vina e impartita, juma-juma, intre profesor si programa asta, dracu s-o ia.
cum sa ii dai de invatat unui copil de 12 ani, de la o zi la alta, patru dintre cele mai importante aparate ale organismului animal? care e scopul, pana la urma, al materiei respective si al scolii, in general? normal ca invata (ca doar are test), dar saptamana viitoare, fac pariu, nu mai tine minte nici jumatate. si peste o luna a uitat tot. de ce nu se predau toate aparatele astea (ma rog, tot organismul animalului) pe parcursul unui an scolar? poate asa chiar s-ar alege cu ceva. o lectie precum aparatul circulator presupune, dupa mintea mea, mai multe ore de predare, de discutii, de desene, de planse. dar cica asa e programa, in clasa a sasea sa invete nu-stiu-cat. norma, frate.
si profesorara.
bai, daca esti dascal si vrei sa faci ceva pentru copiii aia, o mai lasi in pastele ma-sii de programa, da? dar cand profesorii isi consulta ceasul din cinci minute asteptand, mai ceva decat elevii, sfarsitul orei, sfarsitul calvarului, cand isi baga picioarele si turuie repede lectie ori le spun copiilor -"copiati voi din carte, faceti rezumat" ca trebuie sa trecem mai departe, cand un profesor (un matur, nu?) nu reuseste sa capteze atentia elevilor (copii, da?) macar pentru o jumatate din ora de curs
atunci ce asteptari sa ai?

eu inteleg problemele profesorilor, da. nu zic ca-i usor sa ai salariu de 10 milioane sau 12, sau 14 si sa te duci la "serviciu" cu un zambet larg pe fata si plin de elan , sa daruiesti viitoarei generatii cu drag cunostintele tale. dar nu mi se pare corect ca aceasta revolta a dascalilor sa se rasfranga asupra copiilor.
la fel de bine am si un altfel de exemplu
unul dintre profesorii fiicei mele, un om de care copiii sunt cuceriti. castiga aceiasi bani ca si ceilalti dascali. poate si mai putin, pentru ca-i mai tanar. dar la ora lui, ora de geografie (si aia politica e uneori greoaie si deloc interesanta pentru pusti)e fermecatoare. asta e parerea elevilor, care stau muti, cu gura cascata. si invata cea mai mare parte a lectiei din clasa. si tin minte.
pentru ca profesorul asta e daruit. ii place ce face. isi documenteaza atent fiecare lectie, cauta desene si povesti, legende si intamplari, isi adapteaza stilul in functie de fiecare clasa la care preda. si reuseste.
dar asta se intampla, la scoala fetei mele, la o singura materie.

sâmbătă, 18 octombrie 2008

bio(logic)

miercuri seara
invatam la biologie, pentru test
aparatul respirator, aparatul circulator, aparatul excretor, aparatul reproducator la iepuras
si-l repetam pe cel digestiv
si celula, tesutul, sistemul osos si cel muscular, plus cel nervos, la dracu
e o nebunie, ma doare pe mine capul
biata fiica-mea e ametita de atatea vene cave, ventricule, uretere, trahee, bronhii, ovule, ovare, faringe, mica si marea circulatie, alveola pulmonara

e trecut de miezul noptii
(confunda haotic encefalul cu esofagul)
ma lasa nervii
strig la ea
mama, ce dracu e in uter, mamaaaaa????
si candida, cu ochii de caprioara agatati de privirea mea incendiara
raspunde dintr-o suflare
OVULA OU, mami, OVULA OU !!!!

duminică, 5 octombrie 2008

re(cunoastere)

inca din copilarie am avut animale acasa. pisici, multe pisici. generatii intregi de pisici. nu stiu cum le-am ales numele. spontan de cele mai multe ori, dupa moaca haioasa sau apucaturile ingrozitoare. si am avut si-un obicei pe care l-am pastrat pana-n ziua de azi: acela de a le schimba, in timp, numele.
motanul care a trait 19 ani (si toti la mine in casa) a fost, pe rand domnul, prince, coty, comisarul, luca, frank. asa si fratele lui, petre. a fost doamna bodnea (semana fantastic cu invatatoarea mea din scoala generala), rica, bebe, mirel si, in cele din urma, petre.
acum nu mai am pisici. am caini, dar si ei trec, sarmanii, prin botezuri succesive. in interval de doi ani billy a devenit bilenku, apoi lenku, apoi L, pilu, iar acum fica-mea ii spune alin.

asa si titina, tesa (de la printesa) si-acum cu mandrie poarta numele luiza.

toate animalele mele si-au insusit noile nume, dar le-au retinut si pe cele anterioare.

avand sub ochi asemenea obiceiuri, nici nu-i de mirare ca zilele trecute fiica-mea m-a anuntat ca ar vrea si ea sa-si schimbe numele.
de ce sa faci asa ceva, am intrebat-o sincer nedumerita
pentru ca m-am plictisit de numele meu. vreau sa ma cheme si altfel
pai nu se poate, am concluzionat ferma
de ce sa nu se poata?
(ei, na, iata incurcatura)
pai...pentru ca oamenii n-au sa mai stie ca e vorba despre tine.
aaa, vrei sa spui ca, daca de maine ma cheama altfel, cand ma duc la scoala si intru in clasa, colegii n-au sa mai stie ca sunt eu? ce, oamenii se recunosc dupa nume? cainii o sa stie ca sunt tot eu.
si ziceai ca suntem mai inteligenti decat animalele. pfff..
(pufnet dispretuitor).si-apoi concluzia. hai, luiza, afara, ca eu te recunosc oricare ti-ar fi numele. ce bine de tine....
si tranteste ostentativ usa ostentativ in urma ei.

joi, 2 octombrie 2008

concluzie

discutie cu narcis, pe strada

eu: bai, ma doare genunchiul drept, ma rupe. ma trezesc noaptea de durere
narcis: sa incerci si un antireumatic, ceva
eu: lasa, ma, ca am incercat. n-are efect. ma doare de parca imi infige cineva cutite in rotula
narcis: aoleu, pai sa mergem mai incet...
eu: nu, ma, ca acum nu ma doare. uite, merg normal
narcis: aaa, am inteles. te doare numai cand ajungi acasa !!!