marți, 23 martie 2010

cand primavara moare

si-acum imi vine sa plang si sa strig, hei, opreste-te
da timpul inapoi si mai incearca odata. ai gresit undeva, n-ai fost atent.
m-auzi? opreste-te acum.

urla vantul si mi se face frica. e neagra noaptea asta, e lunga si grea, e trista si rece. primavara a disparut, inghitita de moarte. astept dimineata ca pe-o izbavire. ca poate maine n-o sa ma mai doara. ca poate maine se va fi reparat ce-a fost distrus azi. si nu, nu vreau sa cred ca asta e sfarsitul.
si plang, dar ce folos?!
dintr-o amintire imi zambeste mile, din alta georgica. fiecare in felul lui.
nu pot sa-mi iau ramas bun. nu inca. acum plang.