imi lipsesc atatea ore din viata, incat chestia asta cu luatul unui ceas din noapte chiar ma enerveaza. plus ca nu stiu cum dracu se face ca mereu m-a luat prin surprindere. ani de zile m-am dus la cu totul alta ora (uneori si in alt loc, dar asta era deja decizie personala) decat ar fi trebuit in ziua cu pricina.
si tocmai pentru ca atata amar de vreme m-am incurcat
si pentru ca nu-mi sunt confortabile lucrurile care ma gasesc nepregatita,
ieri noapte,
(cu o zi intarziere fata de cand ar fi trebuit, e drept)
am potrivit toate ceasurile din casa
inclusiv pe cele de la telefoane
renuntand de bunavoie la ora furata de vara
dar generos compensata de lumina labartata spre opt seara.
cu totul intamplator si contrar obiceiului si programului de fiecare zi
azi dimineata trebuia sa ma trezesc la opt,
ca sa pot pleca la noua, ca sa pot ajunge la zece.
..si ritualul din zori parea a se desfasura normal
lasa-maaaa sa mai dorm, nu vezi ca-s obositaaaaaaaaaaaa
zece minuteeeeeeeeeeee
in pastele ma-sii de viataaaaaaaaaaaa
si-n vreme ce eram implorata sa ma smulg din bratele lui morfeu
in miros de cafea
soarele stralucea in coltul ferestrei
fapt ce mi-a parut ciudat
si cu un efort supranatural am intins mana dupa telefon
si-am aruncat un ochi la ceas
NOUA!!!!
NOUA!!!
am potrivit toate ceasurile din casa. si pe cele de la telefoanele mobile. de la telefoanele MELE. iubitul meu a ramas pe ora veche. si alarma pentru dimineata era, fireste, setata pe telefonul lui.
iar eu, pe langa faptul ca am trait o ora in minus, am si intarziat azi,
la fel ca in multi alti ani.
luni, 30 martie 2009
joi, 26 martie 2009
m-ascund sub pleoape cand ma cauti
povesti prea multe mi se zbat in minte, si-atunci amutesc, le las sa se spuna, tac ascunsa sub pleoape
de ce taci, de ce taci
insa eu vorbesc si cant, plecata intr-un viitor prea indepartat, unde sunt iar copil si ma joc
nu mi-am dorit niciodata sa prind fluturi
si-i uram pe copiii care
se distrau legand cu o bucata de ata piciorul unui bondar
tac pentru ca nu vreau sa-ti spun
ca nu-mi place sa ma impiedic de papucii tai aruncati langa pat, nu vreau sa-ti spun daca tricoul albastru iti sta bine
si nici sa te intreb, la telefon, daca ai mancat de pranz
veneam de la scoala si imi aruncam ghiozdanul pe scari
fugeam in parc, niciodata nu m-am gandit ca, poate, n-am sa-l mai gasesc
intotdeauna era acolo, abandonat intr-o pozitie caraghioasa si cumva trista, iar cand leaganul rosu si avantat
mi-a venit direct in frunte trantindu-ma la pamant, am simtit gustul nisipului amestecat cu sange, dar
singurul meu gand a fost
ca ghiozdanul are sa ma astepte si ca o sa fie, poate, ingrijorat
si-am inceput sa plang pentru ca mi-era mila de el, cum sta acolo, nelinistit pe scara rece a blocului,
pasii ma poarta acum pe o alee cu tufe inflorite, alerg si sar intr-un picior, cant tare si-mi arunc pantofii, sta sa ploua si n-am umbrela, n-am avut niciodata umbrela sau ceas
la dracu, nu, nu stiu cat e ceasul, da, poate ca-i tarziu,
nu mai stiu pe unde umblam, drumurile s-au amestecat,
fumez prea mult,
dar sunt aici, la nimic, nu ma gandesc la nimic, doar
m-ascund sub pleoape cand ma cauti
si-mi spun povesti.
de ce taci, de ce taci
insa eu vorbesc si cant, plecata intr-un viitor prea indepartat, unde sunt iar copil si ma joc
nu mi-am dorit niciodata sa prind fluturi
si-i uram pe copiii care
se distrau legand cu o bucata de ata piciorul unui bondar
tac pentru ca nu vreau sa-ti spun
ca nu-mi place sa ma impiedic de papucii tai aruncati langa pat, nu vreau sa-ti spun daca tricoul albastru iti sta bine
si nici sa te intreb, la telefon, daca ai mancat de pranz
veneam de la scoala si imi aruncam ghiozdanul pe scari
fugeam in parc, niciodata nu m-am gandit ca, poate, n-am sa-l mai gasesc
intotdeauna era acolo, abandonat intr-o pozitie caraghioasa si cumva trista, iar cand leaganul rosu si avantat
mi-a venit direct in frunte trantindu-ma la pamant, am simtit gustul nisipului amestecat cu sange, dar
singurul meu gand a fost
ca ghiozdanul are sa ma astepte si ca o sa fie, poate, ingrijorat
si-am inceput sa plang pentru ca mi-era mila de el, cum sta acolo, nelinistit pe scara rece a blocului,
pasii ma poarta acum pe o alee cu tufe inflorite, alerg si sar intr-un picior, cant tare si-mi arunc pantofii, sta sa ploua si n-am umbrela, n-am avut niciodata umbrela sau ceas
la dracu, nu, nu stiu cat e ceasul, da, poate ca-i tarziu,
nu mai stiu pe unde umblam, drumurile s-au amestecat,
fumez prea mult,
dar sunt aici, la nimic, nu ma gandesc la nimic, doar
m-ascund sub pleoape cand ma cauti
si-mi spun povesti.
marți, 24 martie 2009
ganduri in masina de spalat
o sa inchid ochii si zilele au sa dispara.
au sa dispara din mintea mea, or sa-mi iasa din cap prin ochi, or sa curga o data cu lacrimile care ma gadila prosteste pe fata, o sa le pierd in batista si o sa scap de ele, aruncandu-le amintirea alaturi de alte lucuri, in masina de spalat. un timp are sa le tina tovarasie rimelul cu care impart aceeasi batista, peste ele are sa navaleasca apoi apa rece, o sa se incalzeasca la 90 de grade, temperatura la care, nu-i asa, amintirile patate au sa devina imaculate, iar cand lenorul cu parfum de iris o sa le invaluie, eu voi fi uitat
ziua in care am spus da, ziua in care am spus vino, noaptea in care ai venit si cea in care am venit eu,
au sa se stearga urmele mainilor tale pe coapse si ecoul vorbelor tale in minte, or sa se stearga toate gandurile care m-au insotit pentru un timp in lumea ta
care mai intai m-a coplesit, apoi m-a fascinat
si pe urma si-a schimbat forma, nu mi s-a mai potrivit
si-a inceput sa ma doara.
am sa inchid ochii si zilele acelea or sa dispara, iar tu ai sa te intorci in locul unde erai inainte,
de partea cealalta a mesei
in seara in care inca zambeam cand te ascultam, in seara in care te iubeam cald si calm, in seara in care am indraznit sa te cred
cand mi-ai spus ca lucrurile au sa ramana la fel.
si daca amintirea unei dezamagiri nu se poate sterge, iar pe batista au sa ramana urme de lacrimi, am sa desenez, peste ele, cu un marker water-resistent, flori de camp.
au sa dispara din mintea mea, or sa-mi iasa din cap prin ochi, or sa curga o data cu lacrimile care ma gadila prosteste pe fata, o sa le pierd in batista si o sa scap de ele, aruncandu-le amintirea alaturi de alte lucuri, in masina de spalat. un timp are sa le tina tovarasie rimelul cu care impart aceeasi batista, peste ele are sa navaleasca apoi apa rece, o sa se incalzeasca la 90 de grade, temperatura la care, nu-i asa, amintirile patate au sa devina imaculate, iar cand lenorul cu parfum de iris o sa le invaluie, eu voi fi uitat
ziua in care am spus da, ziua in care am spus vino, noaptea in care ai venit si cea in care am venit eu,
au sa se stearga urmele mainilor tale pe coapse si ecoul vorbelor tale in minte, or sa se stearga toate gandurile care m-au insotit pentru un timp in lumea ta
care mai intai m-a coplesit, apoi m-a fascinat
si pe urma si-a schimbat forma, nu mi s-a mai potrivit
si-a inceput sa ma doara.
am sa inchid ochii si zilele acelea or sa dispara, iar tu ai sa te intorci in locul unde erai inainte,
de partea cealalta a mesei
in seara in care inca zambeam cand te ascultam, in seara in care te iubeam cald si calm, in seara in care am indraznit sa te cred
cand mi-ai spus ca lucrurile au sa ramana la fel.
si daca amintirea unei dezamagiri nu se poate sterge, iar pe batista au sa ramana urme de lacrimi, am sa desenez, peste ele, cu un marker water-resistent, flori de camp.
vineri, 20 martie 2009
profit in vremuri de criza
nu inteleg.
tu vii la mine
mergand taras pe genunchi
esti varza, n-ai idei, n-ai solutii
dai din colt in colt, te agati de mine, imi intri in cap lamentandu-te,
si, in pastele ma-sii de viata,
problema ta devine parte a problemelor mele.
si stau si ma gandesc la o varianta
ca mi-e mila de tine si ca asa sunt eu, o proasta, si te includ in planul meu de viata
pana de curand aveam relatii reci, ne vedeam rar si de multe ori intamplator, nu te iubesc, nu ma iubesti, dar nu puteam sa nu te ajut dupa ce m-ai implorat,
ma consolez cu gandul ca poate fi avantajos, mai mult pentru tine, fireste
dar, la dracu, nu mi-am calculat niciodata viata in avantaje
te bucuri, sari in sus
imi ridici multe statui si-mi promiti o recunostinta vesnica pe care nu mi-o doresc
si acum ce faci, ma??
ce faci, ma???
te-am spalat de noroiul in care te tavaleai,
ti-am oferit un dar de pret care se numeste incredere si o solutie pentru a iesi din bezna in care orbecaiai
si m-am trezit ca mananci cacat
sustinand ca nu vreau decat sa profit de tine in vremuri de criza?
eu? de tine? sa profit?
nu inteleg.
tu vii la mine
mergand taras pe genunchi
esti varza, n-ai idei, n-ai solutii
dai din colt in colt, te agati de mine, imi intri in cap lamentandu-te,
si, in pastele ma-sii de viata,
problema ta devine parte a problemelor mele.
si stau si ma gandesc la o varianta
ca mi-e mila de tine si ca asa sunt eu, o proasta, si te includ in planul meu de viata
pana de curand aveam relatii reci, ne vedeam rar si de multe ori intamplator, nu te iubesc, nu ma iubesti, dar nu puteam sa nu te ajut dupa ce m-ai implorat,
ma consolez cu gandul ca poate fi avantajos, mai mult pentru tine, fireste
dar, la dracu, nu mi-am calculat niciodata viata in avantaje
te bucuri, sari in sus
imi ridici multe statui si-mi promiti o recunostinta vesnica pe care nu mi-o doresc
si acum ce faci, ma??
ce faci, ma???
te-am spalat de noroiul in care te tavaleai,
ti-am oferit un dar de pret care se numeste incredere si o solutie pentru a iesi din bezna in care orbecaiai
si m-am trezit ca mananci cacat
sustinand ca nu vreau decat sa profit de tine in vremuri de criza?
eu? de tine? sa profit?
nu inteleg.
miercuri, 18 martie 2009
morning has broken
azi m-am trezit derutata, minute bune nu m-am putut dezmetici, auzeam ploaia si cainii latrand, dar nu reuseam sa-mi dau seama ce moment al zilei e, ramasesem, pesemne, agatata de un vis, care o fi fost el, am avut senzatia de vid, asa ar trebui sa fie, cred, senzatia de vid, minute intregi mi-a parut ca-s imateriala, ca plutesc undeva intr-o alta realiate, auzeam ploaia si cainii latrand, ouooo, ieieie, i love you more then i can say, nu stiu ce zi din saptamana e, aveam un prieten ce se dadea scriitor, nu-si putea aduce cuvintele in forma cursiva decat daca bea alcool in zori de zi, apoi era sclipitor, vreo doua ore, victoor, cate sute de mii de ani au trecut din seara in care m-ai asteptat in ninsoare, in coltul strazii, te-am gasit, dupa ce ma razgandisem de zeci de ori, cu o caciula de omat pe cap, infrigurat si speriat, cat ai fi ramas acolo, oare, daca n-as fi venit, daca n-as fi venit, alta dimineata intr-un dormitor strain, pictat prosteste pe pereti cu vopsea rosie si tot dimineata era cand am ajuns la mare si soarele se ridica, maret si solitar din apa albastra a noptii, ochii tai limpezi, chipul tau bland si al tau suflet cald in zadar, nu mai sunt, nu mai sunt, durere sfasietoare in pragul abrupt al unei zile, auzeam ploaia si cainii latrand, fuuugi, fuugi, tavalug de ganduri si imagini, o lume a navalit peste mine azi, in doar cateva secunde, chiar inainte de a deschide ochii. cand m-am ridicat din pat, eram deja obosita. buna dimineata.
marți, 17 martie 2009
vreau
cateodata, imi intra in cap cate o idee, care, relativ repede, se transforma in fixatie. o idee nebuneasca, un proiect nesustinut de nimic in afara unei obsesii pe care o dezvolt, zi de zi, zi de zi. nu ma refer la milioanele de ganduri obisnuite, care-mi fac mintea praf, ci la ideile intr-adevar marete, respectiv cele care-mi par mie decisive pentru cursul ulterior al vietii. si care-mi vin, e drept, destul de rar.
in clipa in care spun "am sa fac asta", am trecut deja printr-un proces chinuitor de gandire, dar absolut inutil. pentru ca, in sinea mea, stiu, din prima clipa in care gandul ala nebunesc mi-a invadat mintea, ca hotararea a fost luata. si nimeni si nimic nu ma poate deturna.
in toata aceasta perioada, de la prima sclipire pana la decisiva hotarare, aparent sunt docila si deschisa dialogului. cer pareri, cantaresc argumente, studiez, analizez. dar in timp ce fac toate lucrurile astea, nu fac altceva decat sa selectez cu atentie argumentele favorabile proiectului meu, sa le asez in rafturi elegante, la vedere, ca sa le pot invoca oricand vreo temere (fireasca) imi zdruncina hotararea. sau daca cineva incearca sa ma opreasca.
imi urmez marile vise cu indarjire. pana acum, ori am avut idei foarte bune, ori pur si simplu noroc. dar eu cred in teoria potrivit careia, in momentul in care iti doresti cu toata puterea fiintei tale ceva, tot universul concura pentru a-ti implini visul. insa, in ultima instanta, numai de tine depinde.
in clipa in care spun "am sa fac asta", am trecut deja printr-un proces chinuitor de gandire, dar absolut inutil. pentru ca, in sinea mea, stiu, din prima clipa in care gandul ala nebunesc mi-a invadat mintea, ca hotararea a fost luata. si nimeni si nimic nu ma poate deturna.
in toata aceasta perioada, de la prima sclipire pana la decisiva hotarare, aparent sunt docila si deschisa dialogului. cer pareri, cantaresc argumente, studiez, analizez. dar in timp ce fac toate lucrurile astea, nu fac altceva decat sa selectez cu atentie argumentele favorabile proiectului meu, sa le asez in rafturi elegante, la vedere, ca sa le pot invoca oricand vreo temere (fireasca) imi zdruncina hotararea. sau daca cineva incearca sa ma opreasca.
imi urmez marile vise cu indarjire. pana acum, ori am avut idei foarte bune, ori pur si simplu noroc. dar eu cred in teoria potrivit careia, in momentul in care iti doresti cu toata puterea fiintei tale ceva, tot universul concura pentru a-ti implini visul. insa, in ultima instanta, numai de tine depinde.
vineri, 13 martie 2009
nu vreau
ma framanta in ultima vreme o idee fixa: cum sa fac sa nu mai fac nimic din ce trebuie sa fac?
sunt obosita, sunt plictistita sa fac lucruri. nu vreau sa ma trezesc la 11 dupa ce pe la 5 abia m-a luat somnul. nu vreau sa stau cu masina in coloana. nu vreau sa platesc facturi, nu vreau sa cumpar mancare de la supermarket, nu vreau sa lucrez cu oameni obsedati de functii si salariul care le intra pe card o data pe luna si care nu ajunge niciodata, nu vreau sa lucrez deloc, nu vreau sa inteleg ca asa e mersul, nu vreau imprumut de la fmi, nu vreau sa ma uit la televizor, nu vreau sa fumez tigari mai ieftine, nu, nu vreau sa fac rezervare la carciuma la fumatori cu sapte zile inainte de ziua in care am chef sa mananc, nu vreau sa vad pungi pe camp si jeg pe strada, nu vreau sa bag laptopul in priza, ca pe prospect zice ca are nu stiu ce autonmie, da becul palpaie mult mai repede, nu vreau sa spal pe jos cu mopul, nu vreau sa aud masina de spalat, nu vreau sa intind rufe, nu vreau sa fac ciorba, nu vreau sa numar banii sa vad daca pot sa merg de paste nu stiu unde, nu vreau sa ia erika 5 pe o lectie pe care sustine ca a invatat-o bine, nici cainii sa nu mai zgarie peretele de langa usa, nu vreau sa raspund la telefon, nici sa opresc centrala ziua ca e cald, nu vreau sa fie iar frig, nu vreau sa-mi povestesti ce a zis primarul, nu vreau sa cer de la tanti petruta liliac, nu vreau sa ma enervez, nu vreau sa pun motorina, nu vreau sa vad prosti, nu vreau sa vorbesc cu ei, nu vreau sa iau calciu, nu vreau sa ma odihnesc, nu vreau sa fac nimic din ce trebuie sa fac, nu vreau si gata.
ma gandesc sa-mi iau niste porumbei calatori.
sunt obosita, sunt plictistita sa fac lucruri. nu vreau sa ma trezesc la 11 dupa ce pe la 5 abia m-a luat somnul. nu vreau sa stau cu masina in coloana. nu vreau sa platesc facturi, nu vreau sa cumpar mancare de la supermarket, nu vreau sa lucrez cu oameni obsedati de functii si salariul care le intra pe card o data pe luna si care nu ajunge niciodata, nu vreau sa lucrez deloc, nu vreau sa inteleg ca asa e mersul, nu vreau imprumut de la fmi, nu vreau sa ma uit la televizor, nu vreau sa fumez tigari mai ieftine, nu, nu vreau sa fac rezervare la carciuma la fumatori cu sapte zile inainte de ziua in care am chef sa mananc, nu vreau sa vad pungi pe camp si jeg pe strada, nu vreau sa bag laptopul in priza, ca pe prospect zice ca are nu stiu ce autonmie, da becul palpaie mult mai repede, nu vreau sa spal pe jos cu mopul, nu vreau sa aud masina de spalat, nu vreau sa intind rufe, nu vreau sa fac ciorba, nu vreau sa numar banii sa vad daca pot sa merg de paste nu stiu unde, nu vreau sa ia erika 5 pe o lectie pe care sustine ca a invatat-o bine, nici cainii sa nu mai zgarie peretele de langa usa, nu vreau sa raspund la telefon, nici sa opresc centrala ziua ca e cald, nu vreau sa fie iar frig, nu vreau sa-mi povestesti ce a zis primarul, nu vreau sa cer de la tanti petruta liliac, nu vreau sa ma enervez, nu vreau sa pun motorina, nu vreau sa vad prosti, nu vreau sa vorbesc cu ei, nu vreau sa iau calciu, nu vreau sa ma odihnesc, nu vreau sa fac nimic din ce trebuie sa fac, nu vreau si gata.
ma gandesc sa-mi iau niste porumbei calatori.
miercuri, 11 martie 2009
iuli by night
iuli e prieten cu fiica-mea. si, din cate stiu, e si de-o varsta cu ea. 13.
l-am cunoscut asta-vara, a venit in vizita cu maxi-taxi si cu un prieten
un baiat blondut si firav, cu ochelari a la harry potter, dezinvolt si politicos. pe urma m-am mai intersectat cand si cand cu el, ba o data, parca, l-am dus cu masina pana acasa. un baiat cuminte, clar.
deci
iuli e prieten cu erika. sa ne intelegem, e camarad, nu prieten de-ala de tinut de mana. acum, in timpul scolii, nu prea se vad. dar vorbesc pe mess. si la telefon. doar ca iuli o suna pe fiica-mea noaptea, pe mobil. pe la unu jumate, in principiu. si se hlizesc asa, in medie vreo ora. (nu stiu ce-si tot spun, desi sunt tare curioasa. intr-o noapte am urcat tiptil pana la usa dormitorului si-am incercat sa trag cu urechea, dar fiica-mea susotea si radea, asa ca n-am inteles nimic. si, la dracu, scara scartaia crunt!!! )
buun
am avut cateva discutii cu erika. sincera sa fiu, nu ora la care suna ma doare, ci factura de telefon pe care parintii lui iuli trebuie ca o platesc lunar (eu insami sunt arsa, de pe vremea cand erika, pe atunci de vreo opt ani, si-a incercat norocul la jocurile de ghicit nu-stiu-ce la televizor). da cica n-ar fi problema. ma rog.
probabil ca erika a avut (sper eu ..) o discutie cu iuli despre bani si cheltuieli, asa ca, de la o vreme, baiatul a inceput sa sune pe fix, rezon. ora insa a ramas neschimbata.
discutie la telefonul fix, la 2 noaptea, in timpul saptamanii. natural. firesc.
da?
alo, sarumana.
salut
sunt iuli. as putea vorbi cu erika?
doar ce s-a culcat, iuli, imi pare rau. era important?
a, nu...voiam sa vad ce mai face
pai sun-o maine.
da, multumesc mult. auziti?
da
dar dumneavoastra ce mai faceti?
so, no comment!
(innu, mai sunt si-altii pentru care ziua e noaptea. si vin tare din urma!!!)
l-am cunoscut asta-vara, a venit in vizita cu maxi-taxi si cu un prieten
un baiat blondut si firav, cu ochelari a la harry potter, dezinvolt si politicos. pe urma m-am mai intersectat cand si cand cu el, ba o data, parca, l-am dus cu masina pana acasa. un baiat cuminte, clar.
deci
iuli e prieten cu erika. sa ne intelegem, e camarad, nu prieten de-ala de tinut de mana. acum, in timpul scolii, nu prea se vad. dar vorbesc pe mess. si la telefon. doar ca iuli o suna pe fiica-mea noaptea, pe mobil. pe la unu jumate, in principiu. si se hlizesc asa, in medie vreo ora. (nu stiu ce-si tot spun, desi sunt tare curioasa. intr-o noapte am urcat tiptil pana la usa dormitorului si-am incercat sa trag cu urechea, dar fiica-mea susotea si radea, asa ca n-am inteles nimic. si, la dracu, scara scartaia crunt!!! )
buun
am avut cateva discutii cu erika. sincera sa fiu, nu ora la care suna ma doare, ci factura de telefon pe care parintii lui iuli trebuie ca o platesc lunar (eu insami sunt arsa, de pe vremea cand erika, pe atunci de vreo opt ani, si-a incercat norocul la jocurile de ghicit nu-stiu-ce la televizor). da cica n-ar fi problema. ma rog.
probabil ca erika a avut (sper eu ..) o discutie cu iuli despre bani si cheltuieli, asa ca, de la o vreme, baiatul a inceput sa sune pe fix, rezon. ora insa a ramas neschimbata.
discutie la telefonul fix, la 2 noaptea, in timpul saptamanii. natural. firesc.
da?
alo, sarumana.
salut
sunt iuli. as putea vorbi cu erika?
doar ce s-a culcat, iuli, imi pare rau. era important?
a, nu...voiam sa vad ce mai face
pai sun-o maine.
da, multumesc mult. auziti?
da
dar dumneavoastra ce mai faceti?
so, no comment!
(innu, mai sunt si-altii pentru care ziua e noaptea. si vin tare din urma!!!)
marți, 10 martie 2009
ziua mea e noaptea
cat e ziua de lunga
mi-e somn, somn greu, as putea adormi oriunde
oriunde e cald si mi-as putea sprijini capul
mi-e somn, casc, beau cafea si mi-e si mai somn
abia astept sa ajung acasa, imi creste inima numai la gandul ca am sa ma ascund de ploaie in spatele jaluzelelor si am sa dorm zile in sir
si ajung greu, e aglomerat si ploua, ma obosesc stergatoarele si lalaiala de la radio,
mi-e atat de somn ca nu mai vad bine
si ajung, ajung
cand intru pe strada si vad luminile casei zambesc obosit
as putea merge pana la pat cu ochii inchisi,
cainii se bucura si sar pe mine
si-n casa e cald
mananc cartofi copti, cartofi fierbinti cu unt
ma trantesc incantata pe canapeaua mea de piele si ma invelesc
am o patura pe care-o iubesc, moale, cu miros de brad
si gata.
nu-mi mai e somn. nici un pic de somn. nici o urma. nu mai casc si-n vreme ce-mi savurez tigara, simt ca ziua mea abia incepe. noaptea.
mi-e somn, somn greu, as putea adormi oriunde
oriunde e cald si mi-as putea sprijini capul
mi-e somn, casc, beau cafea si mi-e si mai somn
abia astept sa ajung acasa, imi creste inima numai la gandul ca am sa ma ascund de ploaie in spatele jaluzelelor si am sa dorm zile in sir
si ajung greu, e aglomerat si ploua, ma obosesc stergatoarele si lalaiala de la radio,
mi-e atat de somn ca nu mai vad bine
si ajung, ajung
cand intru pe strada si vad luminile casei zambesc obosit
as putea merge pana la pat cu ochii inchisi,
cainii se bucura si sar pe mine
si-n casa e cald
mananc cartofi copti, cartofi fierbinti cu unt
ma trantesc incantata pe canapeaua mea de piele si ma invelesc
am o patura pe care-o iubesc, moale, cu miros de brad
si gata.
nu-mi mai e somn. nici un pic de somn. nici o urma. nu mai casc si-n vreme ce-mi savurez tigara, simt ca ziua mea abia incepe. noaptea.
luni, 9 martie 2009
joi, 5 martie 2009
doar astenie
messenger, ora 15
silP: ce faci, draguta?
zuzeta: sufar de astenie de primavara
silP: si tu?
zuzeta: daaa
la greu
sunt agitata si
am o stare de confuzie
silP: depresie, lipsa de tonus
zuzeta: sentimente de inutilitate, de-alea
silP: ...
zuzeta: traiesc un sentiment tampit, ca pierd vremea
si nu vreau sa imbatranesc
silP: nu imbatranesti... este in interior chestia asta si tu nu poti imbatrini
nu ai cum
zuzeta: sper...
silP: tu o sa fii la fel si la 60 de ani
zuzeta: tot mi-e frica
silP: o sa treaca la un moment dat cand vei vedea ca de fapt nu te schimbi
zuzeta: azi, de exemplu
cand ploua asa, primavaratic si apasator
m-as duce dracului
undeva
unde sa fie liniste
si sa vad pe geam brazi
si sa mi-o trag pana la epuizare cu un tanar !!! :))
silP: da, excelenta imagine
rascolitoare!!!
esti dusa
zuzeta: sa se auda numai ploaia
si ala gafaind
silP: aaa, e clar, esti dusa rau
zuzeta: io ti-am zis ca am astenie....
silP: ce faci, draguta?
zuzeta: sufar de astenie de primavara
silP: si tu?
zuzeta: daaa
la greu
sunt agitata si
am o stare de confuzie
silP: depresie, lipsa de tonus
zuzeta: sentimente de inutilitate, de-alea
silP: ...
zuzeta: traiesc un sentiment tampit, ca pierd vremea
si nu vreau sa imbatranesc
silP: nu imbatranesti... este in interior chestia asta si tu nu poti imbatrini
nu ai cum
zuzeta: sper...
silP: tu o sa fii la fel si la 60 de ani
zuzeta: tot mi-e frica
silP: o sa treaca la un moment dat cand vei vedea ca de fapt nu te schimbi
zuzeta: azi, de exemplu
cand ploua asa, primavaratic si apasator
m-as duce dracului
undeva
unde sa fie liniste
si sa vad pe geam brazi
si sa mi-o trag pana la epuizare cu un tanar !!! :))
silP: da, excelenta imagine
rascolitoare!!!
esti dusa
zuzeta: sa se auda numai ploaia
si ala gafaind
silP: aaa, e clar, esti dusa rau
zuzeta: io ti-am zis ca am astenie....
duminică, 1 martie 2009
ziua de dupa
innuendei
care,
strigandu-ma, mi-a tulburat (ne)linistea
in ziua de dupa totul e la fel.
in ziua de dupa, neclintite, clipele zac in indiferenta
nu s-a intamplat nimic, nimic
universul e tot acolo, vorbele suna neschimbat, oglinda-mi intoarce privirea intrebatoare si incercanata
ziua de dupa
nu doare si nu zambeste, e gol dupa plin, plin dupa gol
e paharul cu apa rece
ce mi-a astamparat setea la miezul unei nopti cu arsita de luna rosie, luna dulce, luna amara,
si care zace acum
rasturnat pe podea, rasturnat pe podea,
e doar un pahar gol, rasturnat pe podea.
in zorii zilei de dupa,
dimineata se tanguie albastra, senina
impart cu sufletul meu bancheta din spate a unui taxi
si drumul spre casa
e lung si e scurt, cat sa incapa in el o poveste
care, nespusa
ar putea deveni
trista sau inaltatoare. care, in ziua de dupa, ar putea deveni.
care,
strigandu-ma, mi-a tulburat (ne)linistea
in ziua de dupa totul e la fel.
in ziua de dupa, neclintite, clipele zac in indiferenta
nu s-a intamplat nimic, nimic
universul e tot acolo, vorbele suna neschimbat, oglinda-mi intoarce privirea intrebatoare si incercanata
ziua de dupa
nu doare si nu zambeste, e gol dupa plin, plin dupa gol
e paharul cu apa rece
ce mi-a astamparat setea la miezul unei nopti cu arsita de luna rosie, luna dulce, luna amara,
si care zace acum
rasturnat pe podea, rasturnat pe podea,
e doar un pahar gol, rasturnat pe podea.
in zorii zilei de dupa,
dimineata se tanguie albastra, senina
impart cu sufletul meu bancheta din spate a unui taxi
si drumul spre casa
e lung si e scurt, cat sa incapa in el o poveste
care, nespusa
ar putea deveni
trista sau inaltatoare. care, in ziua de dupa, ar putea deveni.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)