joi, 31 ianuarie 2008

dor de vara

zilele astea am plutit.
de parca as fi fost inchisa intr-un glob de sticla aruncat prin lume.
de-acolo, din univesul transparent si intact
am putut sa vad
oameni, zambete, lacrimi. sa vad
dar sa nu simt.
nu am simtit altceva in afara batailor inimii mele. a emotiilor inchise cu mine in globul de sticla ai carui pereti mi-au comprimat gandurile.
am privit lumea din zbor.
uitasem atatea lucruri, uitasem atatea senzatii, apasari si evadari.
uitasem sa petrec ceva timp doar cu mine,
sa ma adun si sa ma risipesc
intr-un glob de sticla groasa, verde-albastruie
asemeni cerului ascuns in mare, intr-o dimineata de vara.

duminică, 27 ianuarie 2008

tata

mi-e tot mai greu sa merg acolo. din ce in ce mai greu.
pe masura ce timpul trece, amintirile devin mai dureroase. si el din ce in ce mai prezent.
inca de cand ma apropii de bloc, il vad. stiu ce poarta, pantalonii de trening, tricou gri si "vesta norvegiana". stiu cum miroase. a tutun si a carti prafuite. stiu cum zambetul ii lumineaza chipul si cum ii stralucesc ochii sub sprancenele stufoase.
in lift inima imi bate mai repede. mi-e dor de el. m-asteapta. stiind ca ajung, a pus de cafea si, neatent, a dat-o pe foc. o pata maronie sa labarteaza pe aragaz. miroase a caimac si a cafea arsa. o toarna iute in canile mari, cele cu dungi, cele din care bem noi amandoi.
cafeaua e ritualul nostru, indiferent de zi sau de ora. bem cafea si fumam.
el sta pe marginea patului, iar eu m-asez, cu picioarele stranse sub mine, pe canapeaua sufocata de carti si dictionare.
uneori vorbim serios, de multe ori barfim. alteori e liniste, ne auzim respiratiile si inghititurile mici de cafea fierbinte.

mi-l imaginez mereu acolo, in dormitor. cu tigara aprinsa si cafeaua fierbinte.

am fost grabita, tata. stiu ca te-ai suparat ca n-am bagat macar capul pe usa, sa-ti zambesc. dar m-au coplesit lacrimile.
si n-am vrut sa ma vezi plangand.

joi, 24 ianuarie 2008

nights in white satin

spring time

eu cred ca azi a venit primavara. eu asa cred...

miercuri, 23 ianuarie 2008

imoral, ilegal

sunt imorala.
asa mi-a zis o doamna (domnisoara) colega astazi. pentru ca a asistat, fara sa fie invitata, la o povestioara deocheata si usor decoltata, asortata cu hohote de ras si fum de tigara.
sigur ca sunt imorala.
sunt si ilegala
si (ma) ingras.
domnule murphy, deci cum sunt?!

luni, 21 ianuarie 2008

alegeri

plecasem din casa parinteasca, imi amintesc. sa fi avut vreo 19 ani. lucram si, din cand in cand, invatam. banii ii tocam in primele trei zile dupa salariu, iar acasa sa ma pici cu ceara si n-as fi cerut, caci ma voiam independenta. ma suna bietul tata si ma momea cu ciorbe, din cele mai bune din lume. ma tenta mama cu chiftele calde. nimic. orgoliul tineretii imi tinea de foame, si de cald uneori.
in garsoniera pe care-o imparteam cu un prieten, frigiderul era un tablou al pustietatii. dezolanta siberie in bucataria mea...
toamna golea copacii de ultimele amintiri ale verii. ajunsesem acasa in prag de noapte si-mi era foame. un cotor de salam uscat si o bucata de branza veche, mi-era foame si n-aveam un leu. mi-era foame rau, mi-era foame.
si atunci, tocmai atunci, pe ferestra pe care o deschisesem sa privesc cerul, pe fereastra din bucataria mica si urata, a patruns miros de friptura. vecinii de jos gateau. carne cu arome, cu miros de cimbru si usturoi, carne pe gratar. mirosul m-a izbit mai degraba in inima decat in stomac, mi-a zgaltait independenta, sufletul, linistea, viata.
m-am asezat pe jos in bucataria rece si am inceput sa plang. de foame, de tristete, de disperare, dar mai ales de foame, de foame.
la un cartier distanta, in lumina calda a familiei, pe masa aburea ciorba si chiftelele calde inotau in verdeata proaspata.
am plans in liniste, am plans tare. peretii bucatariei straine s-au naruit si m-au ingropat intr-un morman de neputinta. m-am intins pe gresia rece, sa-i simt durerea ei de piatra slefuita, s-o acopere pe-a mea. am baut un pahar cu apa si m-am culcat cu matele chioraind sinistru, cu buzele arse si ochii grei de lacrimi.

s-a intamplat, desigur, sa-mi mai fie foame si altadata. dar niciodata nu m-a durut ca atunci. si de multe ori m-am intrebat ce gand nebun m-a oprit sa fac un drum de un sfert de ora pana la promisa fericire a unei mese imbelsugate, alegand lacrimile, paharul cu apa, somnul chinuit.
am pierdut? am castigat? nu stiu.

joi, 17 ianuarie 2008

do you remember?!

lui stefan

in urma cu sapte ani pe vremea asta, un tip intra cu mine-n vorba, intr-o seara nebuna la barfly.
cu mare indrazneala, se asezase la masa pe care-o imparteam cu prietenii mei, la fel de nebuni ca barul acelor vremuri. voia sa-mi stie numele, numarul de telefon, viata, gandurile. avea parul negru si mirosea frumos, zambea mult si privirea-i era cercetatoare. era tentant, interesant. oferise un rand de bere, apoi inca unul pentru toata lumea.
ma insotea un alt barbat in seara aia. un tip de genul haina-calda-pentru-vreme-rea, companie placuta si discreta. intervenise la un moment dat taindu-i entuziasmul admiratorului meu. intervenise bland, strangadu-ma dupa umeri, protector. "mergem?"
nu voiam sa plec.
"mai stam." si-am mai stat.
dar el nu renuntase, nici gand. dupa multa bere si muzica picurata in suflet i-am soptit la ureche numarul de telefon. a plecat inaintea mea, inaintea noastra. din usa s-a intors si mi-a aruncat o privire. stiam ce inseamna privirea aia. dar nu-mi imaginam cat poate sa dureze...

luni, 14 ianuarie 2008

de fapt

de fapt
am ajuns acolo unde credeam ca vreau sa ajung
am facut ce-am vrut sa fac
am fost printre nori ori ascunsa sub podea,
m-am dezbracat si m-am imbracat in atatea camere straine mie si sufletului meu
si in atatea altele invaluite in farmec de baldachin
mi-am imbatat mintile si mi-am amestecat senzatiile
mi-am testat limitele, cele de sus, limitele de jos
m-am imbratisat si m-am urat
am ras de mine si m-am iubit.
mi-a placut sa zbor, sa ating norii cu mana, mi-a placut sa iubesc
mi-a placut sa fug, sa ma opresc. mi-a placut
sa dansez si sa tac.
am ajuns acolo unde credeam ca vreau sa ajung
si acum vreau din nou sa ajung acolo unde credeam ca vreau sa ajung

toate lucrurile bune si rele care mi s-au intamplat
imi sunt dragi
de fapt
am trait intens, de fapt
am trait
si n-am obosit deloc.

sâmbătă, 12 ianuarie 2008

tentatii

ei bine, acum vreo doua ore mi s-a facut pofta de cafea.
primul gand a fost ..."hm, nu beau cafea la ora asta. n-o sa pot sa dorm".
si m-am enervat. pe mine m-am enervat, pe cliseele astea verbale sau psihice in care ajung sa ma invart uneori. beau cafea dimineata ca sa ma trezesc, cica. beau cafea dupa-amiaza. beau uneori cafea si seara. toate cafelele principale ale zilei plus cele secundare ("hai sa bem o cafea!!!!") nu m-au impiedicat niciodata sa dorm. altele sunt framantarile ori ideile care imi provoaca insomnii.
si totusi, pe la 1 noaptea, cand mi s-a facut pofta de cafea, m-am trezit gandindu-ma prosteste sa nu beau cafea pentru ca am sa ratez intalnirea cu morfeu.
si-apoi am avut o revelatie care m-a ingrijorat de-a dreptul. cate lucruri care-mi plac imi refuz, oare, doar pentru ca o parte a mintii mele pastreaza o informatie valabila majoritatii?
sa sper ca tentatiile sa-mi fie mereu mai puternice decat cliseele.
am baut cafea. si mi-e foarte somn.

si, pana la urma, ce regula mai e si asta, ca daca-i noapte trebuie sa dorm? n-am tinut cont de ea niciodata.

vineri, 11 ianuarie 2008

viata pe o sosea

am ajuns la concluzia ca soferia asta e, pana la urma, pentru oamenii inteligenti.
prostii isi conduc masinile
asa cum isi traiesc si vietile:
prosteste.

marți, 8 ianuarie 2008

cocktail

fantezie cu nebunie, provocare. in cantitati egale. neliniste cu arome de rasarit de soare. schi in costum de baie, la balea, primavara. viteza. prieteni prea vechi revazuti prea rar. povesti la foc, clapton.
nopti albe, asternuturi de matase ravasite, baie cu spuma, contradictii. carti citite din scoarta in scoarta in ore prea scurte. somn cu veioza uitata aprinsa. parfum.
oboseala placuta, dimineata. vise cu ochii deschisi.
alunecari in neexplorate ganduri cu stimulente de iarba. underground.
dansuri dracesti, iluzii.
gust de lacrimi, rasetete cu dureri de stomac.
sirena vaporului care se desprinde de chei. zgomotul rotilor de tren, infundate de perna jilava din cuseta vagonului de dormit.
mirosul marii dimineata. culoarea marii in furtuna. fulgerele.
ninsoarea deasa, zapada de alaltaieri, florile de colt.
ziua de maine, in care deja respir. umbrele de ieri.
noapte buna....

sâmbătă, 5 ianuarie 2008

oameni

am avut prea multe aventuri cu zapada in anii care au trecut ca sa mai gresesc de data asta. nici o secunda nu mi-a trecut prin cap sa plec de-acasa. am fiert vin cu scortisoara, am testat zapada proaspata prin toate zonele curtii si, in marea parte a timpului, am privit pe fereastra spectacolul iernii.
insa pe la pranz viata (sau eterna mea...organizare de gospodina)
m-a pus in fata unei situatii dramatice: nu aveam mai nimic de mancare. ouale le "gatisem" pentru micul dejun. sigur, imi ramasesera niste cepe, malai, un morcov ratacit prin frigider, lamai. si multa bere, campari, gin, vin, apa tonica, santal de portocale rosii, vreo doua sute de whisky pe fundul unei sticle. cafea da, zahar nu. o singura cutie cu mancare pentru caini, pentru trei caini.
sa zicem ca mi-as fi croit drum pana la poarta. cu greu. dar pana la cel mai apropiat magazin aveam de strabatut trei strazi. pe care plugul, care trecuse o singura data, le facuse de-a dreptul impracticabile. de sub un morman de zapada, masina zambea, relaxata. (mi s-a parut chiar ca radea in sinea ei...)
solutie disperata: telefoane pe la vecini, sa aflu daca incerca vreunul sa-si faca drum spre oras.
rezultat spectaculos.
tanti petruta de la trei case distanta l-a trimis pe nea gigi, sotul, cu: un borcan mare cu ciorba de burta, carnati proaspeti-afumati, un borcan cu pilaf (cald) de curcan, o punga mare plina cu prajituri.
domnul stoia de vizavi a venit personal cu mai multe kilograme de cartofi, salata beuf, un pui congelat, o punga cu orez, muraturi.
mircea, vecinul de langa noi, a scos land roverul din dotare si a facut partie pe strada, apoi, drept bonus, a batut la usa cu paine calda facuta de marieta si cu un vin de tara excelent.
reli mi-a adus un sac de boabe pentru caini, iar maiorul l-a trimis pe baiatul cel mare cu ditamai halca de friptura la cuptor.

coplesita de asemenea reactie, i-am invitat pe toti la mine, seara, la un vin fiert. dupa prima jumatate de ora deja se certau intre ei ca la usa cortului...

si morala: luati fiecare in parte, vecinii mei sunt niste oameni extraordinari!!!

vineri, 4 ianuarie 2008

iarna cainilor




prima lor zapada adevarata... si somnul de dupa!!!!