ziua de dupa

innuendei
care,
strigandu-ma, mi-a tulburat (ne)linistea

in ziua de dupa totul e la fel.
in ziua de dupa, neclintite, clipele zac in indiferenta
nu s-a intamplat nimic, nimic
universul e tot acolo, vorbele suna neschimbat, oglinda-mi intoarce privirea intrebatoare si incercanata
ziua de dupa
nu doare si nu zambeste, e gol dupa plin, plin dupa gol
e paharul cu apa rece
ce mi-a astamparat setea la miezul unei nopti cu arsita de luna rosie, luna dulce, luna amara,
si care zace acum
rasturnat pe podea, rasturnat pe podea,
e doar un pahar gol, rasturnat pe podea.
in zorii zilei de dupa,
dimineata se tanguie albastra, senina
impart cu sufletul meu bancheta din spate a unui taxi
si drumul spre casa
e lung si e scurt, cat sa incapa in el o poveste
care, nespusa
ar putea deveni
trista sau inaltatoare. care, in ziua de dupa, ar putea deveni.