imi lipsesc atatea ore din viata, incat chestia asta cu luatul unui ceas din noapte chiar ma enerveaza. plus ca nu stiu cum dracu se face ca mereu m-a luat prin surprindere. ani de zile m-am dus la cu totul alta ora (uneori si in alt loc, dar asta era deja decizie personala) decat ar fi trebuit in ziua cu pricina.
si tocmai pentru ca atata amar de vreme m-am incurcat
si pentru ca nu-mi sunt confortabile lucrurile care ma gasesc nepregatita,
ieri noapte,
(cu o zi intarziere fata de cand ar fi trebuit, e drept)
am potrivit toate ceasurile din casa
inclusiv pe cele de la telefoane
renuntand de bunavoie la ora furata de vara
dar generos compensata de lumina labartata spre opt seara.
cu totul intamplator si contrar obiceiului si programului de fiecare zi
azi dimineata trebuia sa ma trezesc la opt,
ca sa pot pleca la noua, ca sa pot ajunge la zece.
..si ritualul din zori parea a se desfasura normal
lasa-maaaa sa mai dorm, nu vezi ca-s obositaaaaaaaaaaaa
zece minuteeeeeeeeeeee
in pastele ma-sii de viataaaaaaaaaaaa
si-n vreme ce eram implorata sa ma smulg din bratele lui morfeu
in miros de cafea
soarele stralucea in coltul ferestrei
fapt ce mi-a parut ciudat
si cu un efort supranatural am intins mana dupa telefon
si-am aruncat un ochi la ceas
NOUA!!!!
NOUA!!!
am potrivit toate ceasurile din casa. si pe cele de la telefoanele mobile. de la telefoanele MELE. iubitul meu a ramas pe ora veche. si alarma pentru dimineata era, fireste, setata pe telefonul lui.
iar eu, pe langa faptul ca am trait o ora in minus, am si intarziat azi,
la fel ca in multi alti ani.
3 comentarii:
Uff, urăsc trezitul de dimineaţă,dar am parte de el din belşug!
Cât despre ora asta furată, cred că e o chestie psihologică, pentru că pe mine mă incearcă, pe bune, un sentiment de pierdere nedreaptă! Parcă mai compensează puţin restituirea ei, în toamnă.
...Să menţionez faptul că atunci îmi vine să sar într-un picior? Mai bine nu. :P
anya,
intre timp au trecut atatea ore din noapte pe care nu le-am dormit
ca mi se pare ca am recuperat deja jumatate din ceasul ala pierdut. mai am cateva zile/nopti
si gata :)
cat despre cea mai lunga noaptea, la mine-i traditie:
obligatoriu petrecere!!!
(de ramas bun, insa. pleaca vara...)
Da-i frumoasă şi toamna, pâna la urmă, nu? Are facmecul ei. Cu lumina ei domoală, dar cu culori sălbatice... te face să visezi cu ochii deschişi la vremuri apuse şi să speri că încă mai e timp...pentru multe!
Trimiteți un comentariu