m-ascund sub pleoape cand ma cauti

povesti prea multe mi se zbat in minte, si-atunci amutesc, le las sa se spuna, tac ascunsa sub pleoape
de ce taci, de ce taci
insa eu vorbesc si cant, plecata intr-un viitor prea indepartat, unde sunt iar copil si ma joc
nu mi-am dorit niciodata sa prind fluturi
si-i uram pe copiii care
se distrau legand cu o bucata de ata piciorul unui bondar
tac pentru ca nu vreau sa-ti spun
ca nu-mi place sa ma impiedic de papucii tai aruncati langa pat, nu vreau sa-ti spun daca tricoul albastru iti sta bine
si nici sa te intreb, la telefon, daca ai mancat de pranz
veneam de la scoala si imi aruncam ghiozdanul pe scari
fugeam in parc, niciodata nu m-am gandit ca, poate, n-am sa-l mai gasesc
intotdeauna era acolo, abandonat intr-o pozitie caraghioasa si cumva trista, iar cand leaganul rosu si avantat
mi-a venit direct in frunte trantindu-ma la pamant, am simtit gustul nisipului amestecat cu sange, dar
singurul meu gand a fost
ca ghiozdanul are sa ma astepte si ca o sa fie, poate, ingrijorat
si-am inceput sa plang pentru ca mi-era mila de el, cum sta acolo, nelinistit pe scara rece a blocului,
pasii ma poarta acum pe o alee cu tufe inflorite, alerg si sar intr-un picior, cant tare si-mi arunc pantofii, sta sa ploua si n-am umbrela, n-am avut niciodata umbrela sau ceas
la dracu, nu, nu stiu cat e ceasul, da, poate ca-i tarziu,
nu mai stiu pe unde umblam, drumurile s-au amestecat,
fumez prea mult,
dar sunt aici, la nimic, nu ma gandesc la nimic, doar
m-ascund sub pleoape cand ma cauti
si-mi spun povesti.