morning has broken

azi m-am trezit derutata, minute bune nu m-am putut dezmetici, auzeam ploaia si cainii latrand, dar nu reuseam sa-mi dau seama ce moment al zilei e, ramasesem, pesemne, agatata de un vis, care o fi fost el, am avut senzatia de vid, asa ar trebui sa fie, cred, senzatia de vid, minute intregi mi-a parut ca-s imateriala, ca plutesc undeva intr-o alta realiate, auzeam ploaia si cainii latrand, ouooo, ieieie, i love you more then i can say, nu stiu ce zi din saptamana e, aveam un prieten ce se dadea scriitor, nu-si putea aduce cuvintele in forma cursiva decat daca bea alcool in zori de zi, apoi era sclipitor, vreo doua ore, victoor, cate sute de mii de ani au trecut din seara in care m-ai asteptat in ninsoare, in coltul strazii, te-am gasit, dupa ce ma razgandisem de zeci de ori, cu o caciula de omat pe cap, infrigurat si speriat, cat ai fi ramas acolo, oare, daca n-as fi venit, daca n-as fi venit, alta dimineata intr-un dormitor strain, pictat prosteste pe pereti cu vopsea rosie si tot dimineata era cand am ajuns la mare si soarele se ridica, maret si solitar din apa albastra a noptii, ochii tai limpezi, chipul tau bland si al tau suflet cald in zadar, nu mai sunt, nu mai sunt, durere sfasietoare in pragul abrupt al unei zile, auzeam ploaia si cainii latrand, fuuugi, fuugi, tavalug de ganduri si imagini, o lume a navalit peste mine azi, in doar cateva secunde, chiar inainte de a deschide ochii. cand m-am ridicat din pat, eram deja obosita. buna dimineata.