tag:blogger.com,1999:blog-67783804032218961622024-03-19T07:05:23.955+02:00zuzeta'sCred ca am nevoie sa ma intalnesc, din cand in cand, cu mine.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.comBlogger309125tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-20581137768834361022010-07-21T23:40:00.003+03:002010-07-21T23:56:53.948+03:00vizitaam un sentiment ciudat cand intru pe blog. aici viata a incremenit si ma sperie. de fiecare data, rar, cand m-am vizitat, m-am simtit straina mie si am fugit.<br />ce sa-mi mai spun dupa atatea luni de tacere?<br />am vorbit altfel, am vorbit tare. si cand n-am avut nimic a spune am tacut si-am privit.<br />nu mai stiu sa scriu. nu ma mai regasesc in cuvinte picurate catre nicaieri in miez de noapte, nu mai am rabdare, nu mai am timp.<br />e vara si lumea asta inchisa in laptopuri si calculatoare ma sufoca. de fapt ma sufoca exact in momentul asta si un abur dens de raid outdoor, cu care am dat in disperare in casa. pana am declansat alarma de gaze, care urla. daca nici in noaptea asta nu scap de tantari, nu mai stiu ce altceva sa fac.<br />poate ca toamna o sa ma reinvete drumul catre partea asta din mine care a ramas parasita pe-aici. pana atunci<br />raman cu vara. si cu lumea mea reala. asa, cu bune si cu rele. fara prea multe ganduri si constatari. cu nopti lungi si bere rece. cu oameni, cu emotii sau certuri. raman...zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-58512312253306156332010-03-23T04:49:00.003+02:002010-03-23T04:59:39.046+02:00cand primavara moaresi-acum imi vine sa plang si sa strig, hei, opreste-te<br />da timpul inapoi si mai incearca odata. ai gresit undeva, n-ai fost atent.<br />m-auzi? opreste-te acum.<br /><br />urla vantul si mi se face frica. e neagra noaptea asta, e lunga si grea, e trista si rece. primavara a disparut, inghitita de moarte. astept dimineata ca pe-o izbavire. ca poate maine n-o sa ma mai doara. ca poate maine se va fi reparat ce-a fost distrus azi. si nu, nu vreau sa cred ca asta e sfarsitul.<br />si plang, dar ce folos?!<br />dintr-o amintire imi zambeste mile, din alta georgica. fiecare in felul lui. <br />nu pot sa-mi iau ramas bun. nu inca. acum plang.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-26968482421937248592010-02-09T23:22:00.007+02:002010-02-10T00:11:58.254+02:0014 aniunu, doi, trei<br />respir adanc, aprind imediat o tigara<br />trag primul fum adanc, sa-l simt cum intra-n alveole, <br />reactiile nu-mi sunt suficient de rapide, o fi varsta<br />expir<br />si ma prefac foarte interesata de al doilea fum, sangele imi bate tamplele<br />ce fac? ce zic?<br />mintea mi se taraste pe burta, trag de timp cu o intrebare suplimentara, destul de tampita <br />in timpul asta evaluez riscurile unui nu, avantajele unui da, probabilitatile, posibilitatile, ma intorc in timp, am iar 14 ani si vreau sa ma duc la o petrecere, nici vorba, ah, mama, ti-as sparge capul, vin toti prietenii mei, e important, nu pot sa lipsesc, nu pot sa ratez cheful asta, treci la tine in camera, sa va ia dracu, te rog, mamaaa, te rog, promit<br />urasc privirea aia neinduratoare, urasc viata asta<br />ce daca am de toate, nu-mi trebuie, as vrea doar putina intelegere<br />asta-ti trebuie? petrecere? lacrimi grele imi pateaza perna, in vreme ce ei danseaza si rad, trebuie sa inventez ceva, sa nu ma fac de ras ca nu m-a lasat mama, vreau doar sa treaca timpul si sa nu ma mai doara, vreau doar sa scap, intr-o zi o sa fug de-acasa, intr-o zi am fugit de-acasa<br /> <br />mai trag un fum<br />am atriile plina de grija si ventriculele de indoieli<br />de la inaltimea varstei mele <br />un chef la munte, la 14 ani, mi se pare o nebunie<br />hai, mama, ca vin toti prietenii mei<br />fumul tigarii danseaza <br /><br />cum e drumul, unde o sa dormi, cine mai vine, cati ani au aia, o sa fie bautura, cineva aduce poate iarba, e frig si zapada, ai ce manca, poate iti fura telefonul, ah, esti prea mica pentru atatea capcane prea mari, cine o sa-ti poarte de grija, daca se intampla ceva, daca ai vreo problema, daca, daca<br /><br />nepuse, intrebarile musca din mine<br />da sau nu, trebuie sa raspund, da sau nu<br />ea imi pandeste cu speranta privirea, te rooog, te rooog, <br />am terminat tigara si trebuie sa risc<br />trebuie sa raspund. sunt rationala? egoista? exagerata? nu stiu. inchid ochii. imi vine sa rad, imi vine sa plang. <br /><br />ei bine, da. poti sa te duci.<br />tu ai 14 ani. grijile-s ale mele. asa e firesc.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-17610258771034973772010-01-07T01:21:00.006+02:002010-01-07T03:12:02.739+02:00de ce m-am suparat pe mandrutanu m-am omorat niciodata dupa mandruta. adica, ce s-o mai dau de gard? mi s-a parut cam nesuferit, asa de la distanta, pe la stiri sau prin actiunile lui "la inaltime", indiferent de situatie. <br />uneori, cand mi-au mai picat in mana reviste de fete, am citit ceva materiale ori interviuri despre el, despre familie, despre copii<br />deh, de-astea casnice<br />care nici nu m-au impresionat, nici nu m-au iritat. un tip decent, o figura de televiziune care de atatia ani mi-a devenit familiara, un om.<br /><br />dar aseara, pe la 12, cand am aruncat un ochi pe ziare si l-am vazut<br />surprins jenant cu o fatuca blonda<br />m-am enervat. nu pentru ca mandruta familistul ar avea o amanta.(din poze, filmulete si atitudine, fie vorba intre noi, nu cred ca a fost mai mult de un flirt vinovat si aproape firesc prin redactii de ziare ori televiziuni). nu m-am evervat nici ca paparazzii l-au vanat si i-au violat, vezi doamne, intimitatea din bmw. <br />m-a iritat felul prostesc in care lucian mandruta s-a predat scandalului. m-a enervat reactia lui din masina, si, mai mult, atitudinea lui de pe post (pe care la vremea respectiva n-am vazut-o). de parca incerca sa atraga atentia ca, in sfarsit, e protagonistul unui scandal. ca in sfarsit a intrat in randul lumii si a iesit cu o femeie cu alura de amanta, ba l-au mai prins si fotografii in ipostaze "incendiare".<br /><br />a incercat o varianta, un fel de "care-i problema" chinuit(timp in care fata blonda si-a tras gluga pe chip - pfff) si s-a limitat la a tine mainile inclestate pe volan si privirea tintuita inainte. <br /><br />aici m-am suparat. pentru ca omul nu a luptat nicio clipa pentru intimitatea lui. pentru statutul lui de barbat insurat. pentru familia si copiii lui. pentru dreptul lui de a plimba cu masina, pe la mogosoaia, o fata. colega de serviciu, inteleg. sau orice fata blonda.<br /><br />v-am vazut cand o pupati pe domnisoara, striga paparazzo. si mandruta tace. i se ridica o minge la fileu si tace. pentru ca pret de cateva cadre, fotograful repeta verbul nevinovat "a pupa". doar tacerea prezentatorului tv il incurajeaza sa schimbe registrul si la a saptea intrebare sa foloseasca verbul "a saruta". <br />n-am inteles. n-am inteles de ce lucian mandruta nu a tras masina pe dreapta. de ce nu a parat inteligent. da, frate. sa v-o prezint. ea e coleg mea, mariana. angela, gina, manuela, oricum. si sigur ca o pupam. mi-a facut un mare serviciu. ii sunt dator, recunoscator, sunt impresionat. e un om deosebit si sunt mandru ca-i sunt coleg/prieten. bla,bla. orice. oricum. orice scuza era buna. orice explicatie era mai abila decat o tacere vinovata. orice intrebare avea raspuns.<br />apar pozele? si ce daca. si care e crima? vinovatia? lipsa de moralitate? intr-o familie unita, problemele de genul asta se rezolva oricum. cu sinceritate sau jumatati de adevar, cu povesti sau cu scuze. dar se rezolva in familie. nu pe post. nu cu scuze publice.<br />asta n-am inteles. de ce omul a strigat "hotu" inainte sa-i fie sparta casa. si m-am enervat. pentru ca mandruta s-a pus singur la zid. e ca si cand directorul unei scoli il prinde pe elev in wc cu tigara in mana, iar pustiul se sperie inutil si striga, autodistructiv, aaa, e prima oara cand fumez marijuana!!<br /><br />pana la urma, micile sau marile vinovatii ne privesc. pana la urma ele ne fac rau doar noua sau familiilor, prietenilor, iubitilor, fratilor nostri. celor carora le pasa. pe mine nu ma afecteaza povestea de dragoste si tradare a lui lucian mandruta. nu cred ca s-a vrut tarat in asa ceva, cum s-ar putea deduce din insinuarile de mai sus. nici macar nu cred ca si-a inselat nevasta. si nici ca ma intereseaza. dar nu pot sa nu ma supar cand un om - chiar daca nu mi-e apropiat, ba nici simpatic- isi asuma oprobriul unei lumi care nu e in masura sa-l judece, nici sa-l condamne.<br />mandruta s-a aruncat in troaca. iar porcii mananca din troaca oricum, orice. nu conteza ca printre laturi cineva a scapat si un obiect de pret. porcilor le e foame. eu insami sunt un porc, aici, acum. si-n general, probabil, dar asta nu-mi mai asum.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-37435669216083774392009-12-31T03:25:00.008+02:002010-01-05T00:55:57.797+02:00goodbye, my friend<em><em>stii ce am sa-ti spun in ajun de an nou?<br /><br />ca printre cele mai urate lucruri de pe lumea asta este sa-ti parasesti prietenii.sa te pisi pe oamenii care tin la tine. sa le intorci spatele celor carora le pasa.<br />nu stiu daca te mai gasesc la adresa asta de mail. de fapt nici nu-mi pasa daca gandurile mele ajung vreodata la tine. le scriu acum ca sa nu ramana nespuse, ca sa nu ma urmareasca, ca sa nu ma mai doara.<br />te-am considerat atat timp aproape de mine, incat acum, cand esti de atata vreme departe, aproape ca-mi vorbesc mie. am incetat de mult sa mai caut explicatii. nici nu am a te intreba ceva. nici nu conteaza. acum nu mai conteaza.<br />pastrez in urma ta<br />un zambet<br />caci am zambit mereu cand te-am vazut, cand te-am auzit, cand mi-ai fost aproape, cand te-ai plans sau m-am plans eu, cand ne-a fost bine, cand ne-a fost rau, cand ne-am imbatat, cand ne-am trezit, cand am avut drame mai mari sau mai mici sau cand ne-am distrat prosteste amintindu-ne ca am fost odata<br />tineri.<br />de fapt, tu ai fost una dintre marile si importantele mele conexiuni cu trecutul. cu tineretea mea. una dintre putinele legaturi pe care le-am avut cu lumea in care, pe vremuri, nu era loc decat pentru ras. <br />asa am sa te pastrez in inima mea. ca pe o frantura de tinerete, pe care mi-ai adus-o acasa si dupa ce am imbatranit. cald, familiar, nebun si intelegator, egoist si iresponsabil,<br />doamne,<br />semanai atat de mult cu mine ca n-am putut sa nu te iubesc. fara sa stii sau sa intelegi, existenta ta mi-a fost sprijin tacit. gandul ca esti acolo, undeva, ca ma cunosti de mult, ca ma stii bine, cu bune si rele, cu jenante sau reconfortante aspecte mi-a multumit nevoia de incredere. de prietenie. de dragoste profunda. <br />eu sunt prin excelenta un om egoist. dar in egoismul meu te-am iubit pentru ce esti, nu pentru ce reprezentai pentru mine. absenta ta mi-a lasat un gol in viata. mi-ai lipsit fizic, psihic, sentimental. imi lipsesti si acum, intr-o noapte tampita, in care beau whisky cu gheata si scriu un mesaj catre nicaieri. fara tine am fost mai singura pe lume, pe lumea asta care nu prea-mi mai zambeste. in lumea asta pe care nu prea o mai inteleg. in lumea asta in care oamenii isi devin straini.<br /><br />patetic si inutil, o sa te iubesc mereu. dar nu mai vreau sa te vad. vreau sa stiu ca ti-e bine, ca esti fericit, ca fantomele singuratatii au incetat sa te urmareasca. deseori ma gandesc ca numai o fericire profunda te-a impiedicat sa-mi fii prieten. si atunci ma bucur. si nu pot sa te urasc. si te iert ca m-ai lasat singura. si te iert ca m-ai renegat, ca m-ai sters din inima ta, acolo unde imi imaginez ca am fost vreodata. inteleg.<br />dar asta nu ma impiedica sa-mi fie dor.<br />de departe, in liniste, in paharul de whisky cu gheata, in amintirile mele tandre <br />despre una dintre cele mai frumoase relatii pe care le-am avut cu cineva. si ma recunosc, lucru care nu prea mi se intampla, invinsa. <br />te urasc pentru ca m-ai abandonat. dar te iubesc pentru ca ai facut-o. mi-ai oferit, astfel, sansa unei suferinte profunde, care ma innobileaza. sunt un om mai bun pentru ca te iubesc si tu m-ai uitat. altfel, as fi fost banala.<br />de fapt, du-te dracului. nu meritam asta. si nu inteleg. si ma revolt. si sufar. si esti un bou. si eu sunt o vaca pentru ca ii spun ca esti un bou. <br />dar mi-e mai usor, mai comod si mai linistitor<br />sa stiu ca viata iti e atat de frumoasa incat in ea nu mai loc de amintiri. <br />dar in ajun de an nou - a trecut un an deja- am sa-ti spun doar<br />ca o sa te iubesc mereu. chiar si atunci cand te urasc.</em></em>zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-81134437547922422032009-12-26T21:15:00.004+02:002009-12-27T14:40:04.412+02:00gata, ca nu va mai suport!!!!craciunul, lung prilej de mese intinse. de mancat a disperare. zeci de salate si salate, carne preparata in sute de feluri, cranati, sarmale, caltabosi, aaa, trebuie sa gusti, trebuie. mii de modele de cozonac. ore nesfarsite de stat la masa, pana cand simti cum scaunul iti intra prin oase, pana te inverzesti la fata si numai gandul ca mai urmeaza un fel de mancare iti starneste o migrena. zile in care ies de la naftalina toate rudele vrute si nevrute, verisoara, matusa, unchiul prin alianta, de la an la an mai prafuite si artagoase. se anima discutii vechi de un secol, care n-au nimic din parfumul acelor vremuri, ci doar samanta de scandal<br />ca-care-nu-a-dat-ca-care-cu-care-s-a certat-si-cum-s-a-impartit-averea-bunicii, apropouri peste piftia de curcan si ironii ascunse in sarmale, draga, dar prajiturile sunt cumparate? cine a facut cozonacul? maioneza nu e destul de acra, de unde sunt muraturile, aaa, nu te ridica de la masa inanintea matusii sanda (era sa zic tamara!), mama, ia-o mai usor cu vinul ca-ti cauzeaza la tensiune, ba geoana, ba basescu, taci ca habar n-ai, daneee, eu te iubesc dar nu vorbi asa cu batrana ta mama, are dreptate, copiii din ziua de azi, ce obraznicaturi, ce lipsa de bun simt, pe vremea noastra, mama, e prea cald, e prea frig, inchide geamul, deschide usa,<br />profesorii nu mai sunt ce-au fost si stateam cu noptile sa facem sarmale si cozonac, cuuum, nu stii sa faci cozonac? nici sarmale? vai de capul barbatului tau, alte vremuri, mama, femeile s-au emancipat<br />tu nu te baga in familia mea, ca nici eu n-am zis nimic cand copiii tai au sarit calul, nu e adevarat, eu ti-am cerut doar grigorescu, atat am vrut, un tablou, astia asteapta sa mor ca sa-mi toace averea, dar noi am fost familie longeviva, mama a trait 97 de ani, carnatii sunt prea picanti, cine i-a facut? si acum? ce mai mancam?prajitureleeee, prajitureleeeee!!!!<br /><br />mult timp am fost necajita ca in familia mea nu era obiceiul meselor festive de craciun, la care sa se adune rudele si sa indoape cu bunatati, sa fim multi si fericiti, sa desfacem cadori, sa radem, sa ne bucuram, sa sarbatorim. din cauza acestui pseudo-complex, an de an, de ani de zile, accept sa merg, in a doua zi de craciun, la masa la soacra-mea. traditie de familie. <br />craciun fericit si voua.<br />si acum ma scuzati. ma doare capul ingrozitor si trebuie sa beau o limonada fara zahar. cred ca mi s-a aplecat.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-82593685932704684282009-12-22T01:45:00.003+02:002009-12-22T02:45:34.836+02:00dupa 20 de aniau trecut 20 de ani si inca<br />ma infior cand revad (pentru a cata oara?) imaginile zilelor si noptilor lui decembrie 89. inca ma sperie zgomotul multimii, vuietul taburilor, urletele. inca ma tem de fantoma lui ceausescu, de securisti, de militieni, de armata. mi-e frica de inghesuiala, de barbati cu veste sub care sunt ascunse revolvere, ma trezesc transpirata in mijlocul unui cosmar in care cineva ma impusca in spate, de aproape si, speriati, oamenii din jur ma calca in picioare strigand pentru libertate, ca vom muri si vom fi. <br />inca simt gustul fricii din noaptea in care am fugit de suierul gloantelor si de luminile rosii ale trasoarelor. nu pot sa uit amestecul de groaza cu speranta, chipurile ravasite care se perindau pe ecranul televizorului alb-negru, cojoacele de oaie si caciulile rusesti, steagurile gaurite, dictatorul, a fugit dictatorul, aplauze, bucurie, extaz, gloante, teroristi, discursuri, sange, moarte, se trage in piata universitatii, se trage la cc, se trage la televiziune, jos comunismul, am invins, fratilor, am invins.<br />dupa 20 de ani, n-am uitat nimic, nimic. de craciun ne-am luat ratia de libertate.<br />pe cea de ulei si zahar am ratat-o, in decembrie 89. am cumparat, in schimb, portocale. ieftin. apoi a nins, zile in sir.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-40623630387778821122009-12-18T03:33:00.000+02:002009-12-18T03:34:57.802+02:00noapte de iarnae 3.30 si ninge ca-n povesti.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-89507209238868443722009-12-16T15:15:00.004+02:002009-12-16T15:39:09.255+02:00asteptandu-l pe mos craciun<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGd0n_3bbaQSJKW-nHiR65esnyQawFSThWX-btdcsX7X_nr8FmoSor0RRyxhEEg7E_lvbyHCfQX8d2QdizvUG6dqKXZeBZK734RrLgTWb6yL9gCklZIuzKiuB96449l2NYJs-6lKWJZzU/s1600-h/DSC04273.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGd0n_3bbaQSJKW-nHiR65esnyQawFSThWX-btdcsX7X_nr8FmoSor0RRyxhEEg7E_lvbyHCfQX8d2QdizvUG6dqKXZeBZK734RrLgTWb6yL9gCklZIuzKiuB96449l2NYJs-6lKWJZzU/s320/DSC04273.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5415827395506616114" /></a><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZ6pMheYvdbwTbE5riQ7ZoKLHWAgnzPRY1JYgR4jBTOKlCDXDO2_m8OX1D9a6-Dy6o2Msw4iHspDK8_jeo8FtmEEv0nU2bVTC13BtGx1xk4R8o9mOK-FmnXokn3nNrW_dJQyjzLmxegJw/s1600-h/DSC04266.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZ6pMheYvdbwTbE5riQ7ZoKLHWAgnzPRY1JYgR4jBTOKlCDXDO2_m8OX1D9a6-Dy6o2Msw4iHspDK8_jeo8FtmEEv0nU2bVTC13BtGx1xk4R8o9mOK-FmnXokn3nNrW_dJQyjzLmxegJw/s320/DSC04266.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5415826876412758466" /></a><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz82ABAYq79GzctJtS-WwFeGpIQQPXMvflzslKQHrd7AdwL0WUdUwe0pUPpKXQ8nR6X_u-i0pu6S1gKuBP7_3jswOOfD1NM-s_Or1v2uk0Bx6QV6sBmlZEAH78k4-khmVSsuVbg81cSXE/s1600-h/DSC04253.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz82ABAYq79GzctJtS-WwFeGpIQQPXMvflzslKQHrd7AdwL0WUdUwe0pUPpKXQ8nR6X_u-i0pu6S1gKuBP7_3jswOOfD1NM-s_Or1v2uk0Bx6QV6sBmlZEAH78k4-khmVSsuVbg81cSXE/s320/DSC04253.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5415822599034478098" /></a>zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-57494392006596498692009-12-15T16:17:00.011+02:002009-12-16T00:20:34.217+02:00cum am dat cu nasul de iarnadupa ce m-am incredintat ca ninge, ninge de-adevaratelea<br />m-am intors in pat, m-am invelit mai bine<br />si-am adormit.<br />dar la scurt timp <br />visele fierbinti mi-au fost tulburate si,<br />mama draguta si saritoare, am iesit cu greu din cadura patului, si mai greu din confortul casei<br />ca sa-mi fac drum pan la vreo 15 kilometri de oras, sa o aprovizionez cu dulciuri pe fiica-mea, care-si petrece vacanta la bunicii unei prietene. <br />trec peste partea cu gheata de pe geamurile masinii. am avut noroc cu o singura parte de curatat. trec si peste partea cu haosul de la iesirea din oras, trec peste coloane si peste masinile lasate in drum, cu avariile puse,<br />si ma trezesc in camp, pe o sosea ingusta, pustie, marginita de plopi incerti in bataia vantului, intr-un peisaj fascinant si dezolant<br />la volanul unui batran bmw din 85, celebrul rechin, <br />masina serioasa si asezata, caldura ca vara si muzica in surdina<br />fumez si cant, il vad de departe pe unul cu un logan cum trece nefiresc pe contrasens si o ia de-a latul pe sosea, astept cu sufletul la gura sa-l vad redresat, omuleeee<br />nu pot sa franez ca ma duc de-a dura cu tractiunea aia pe spate cu tot<br />desi batran, bmwul se comporta iarna ca un pusti virgin in calduri<br />la cea mai mica atingere o ia razna<br />distanta scade considerabil, parca aud tipatul de groaza al loganului care zace neputincios pe mijlocul drumului, asta ar fi culmea, singurele masini care circula pe o sosea pustie sa faca accident, frana de motor, batrane camarad, stiu ca nu-ti place dar n-avem incotro<br />ma agat de volan ca sa temperez twistul ce va sa-nceapa,<br />evaluez rapid decorul, just in case<br />masina icneste si gajaie, da sa danseze miscandu-si provocator curul cel mare<br />si, cu gratie de patinator, se aseaza de-a latul, paralel cu disperatul logan. la doar cativa metri distanta. <br />smucesc frana de mana si navalesc afara din masina, sa-i explic eu omului ala incremenit la volan cum e cu neamurile lui, vii sau moarte, cum e cu sofatul pe timp de iarna, cum...<br />apuc sa pun un picior jos <br />celalat zboara artistic<br />loganul, soseaua, plopii<br />toate imi dispar din raza vizuala, ma simt zgaltaita si privirea mi se aseaza exact pe rizurile cauciucului stanga fata, din pozitia culcat. <br />cu ultima farama de demnitate incerc sa ma repun in pozitie bipeda<br />dar imi amintesc insistent de scena cu bambi, faza de pe lacul inghetat<br />e groaznic de jenant si amuzant, <br />dar pur si simplu nu ma pot ridica.<br />soseaua e sticla si eu sunt incaltata de asfalt!!!<br /><br />acel sofer vinovat si aprig bombanit se dovedeste pana la urma tovaras de nadejde si ma aseaza la volan, facem amandoi manevre de vapoare in port<br />si, ca pe oua, ne vedem de drum.<br />am ajuns cu dulciurile la copil si, desigur, inapoi acasa. am preferat insa sa-i las niste bani fiica-mii. in caz ca o mai apuca pofta de dulce, magazinul satesc e la doi pasi. pe jos.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-68885002596356746502009-12-04T01:15:00.003+02:002009-12-04T01:49:09.597+02:00doar spectatorin naivitatea adolescentei, am alergat noaptea pe strazi, m-am amestecat cu multimea, am strigat jos comunismul si-am visat prosteste ca fac revolutie. in agitatia primei libertati, am cantat in piata universitatii si-am agitat cheile, m-am ascuns prin tunelele de la metrou ca sa scap de furia dezlantuita a fiilor vaii jiului, am votat liberalii si-am vazut, pentru prima oara, parisul. <br />am urat cu patima frontul salvarii nationale, am lipit afise cu sageata si mi-am baut mintile in lungi si inutile discutii prin barul de la pnl de pe magheru.<br />in 1990, la abia 18 ani, nici nu gandeam ca va veni ziua in care, asezata in fata televizorului, cu sonorul oprit, am sa urmaresc, ca intr-un film mut atent regizat, mimica a doi penibil actori, aruncati in arena de aceleasi dibace maini care, la sfarsitul spectacolului, numara incasarile. <br />mai bine ma uitam la un western. macar avem parte de ceva actiune cu impuscaturi.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-4365542325116532852009-12-02T01:01:00.005+02:002009-12-02T01:54:21.092+02:00zuzeta plus titina egal love<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg97PBaGLHS2BVn7mXhkEHrTUabljqQiR4mS8nIAWNqSNKIkayU7HGBq2Lgl5u13lGK5q7lBk7KdX-LxPt3sLQxGStNhtLwQXvBcERHeBF7hfitR1GZ2epv2bFXu9eF2zMQwluIPHytuqo/s1600/PB170020.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg97PBaGLHS2BVn7mXhkEHrTUabljqQiR4mS8nIAWNqSNKIkayU7HGBq2Lgl5u13lGK5q7lBk7KdX-LxPt3sLQxGStNhtLwQXvBcERHeBF7hfitR1GZ2epv2bFXu9eF2zMQwluIPHytuqo/s320/PB170020.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5410418201945407746" /></a><br />dezvolt o relatie ciudata cu unul dintre cainii mei. adica nu eu dezvolt, ci ea. ea, titina. e drept, a fost intotdeauna preferata mea. dar de la o vreme lucrurile au luat-o razna.<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5YYKT7gG8xX5plPKXYsA5IEPx1D-wj8BeilMuKBzwzce8rIF1nlnwpRejFWklG-uyZlKNCnWC8Jcf6K2yvdW-uui2UW4FiCOy3uKVgst0Wyb_-s_zbDjPi_Qb6eISBi3oAuaEyC-6r8w/s1600/P2040041.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5YYKT7gG8xX5plPKXYsA5IEPx1D-wj8BeilMuKBzwzce8rIF1nlnwpRejFWklG-uyZlKNCnWC8Jcf6K2yvdW-uui2UW4FiCOy3uKVgst0Wyb_-s_zbDjPi_Qb6eISBi3oAuaEyC-6r8w/s320/P2040041.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5410415581902048370" /></a><br />tintina vrea sa stea numai cu mine. cat mai aproape de mine. lipita de picior daca ma deplasez. urcata pe canapea daca ne uitam la televizor. in pat daca dormim. ar vrea (face eforturi in sensul asta) sa stam si pe acelasi scaun, in cazul in care ma asez la masa din bucatarie. dar titina e mare. e inalta si are deja vreo 45 de kilograme. si, slava -domnului, nu incapem. nu incapem nici in masina, pe scaunul soferului, desi ne luptam pentru el. ea trebuie sa se multumeasca totusi, cu locul din dreapta. nu de altceva, dar nu detine permis. n-are inca varsta.<br />eu merg doi pasi, ea vine dupa mine. ma opresc, se opreste si ea. ceilalti caini au evident, interzis la apropiere/mangaiere. maraie si le arata coltii. de cateva ori a iesit scandal daca vreunul a indraznit sa-i incalce teritoriul. teritoriul inseamna o zona cu diametru un metru, centrul fiind eu. <br />trebuie sa stam noi doua, mereu, oricand, oriunde. si in principiu sa tin mana pe ea. daca am alta treaba ori pur si simplu n-am chef, sunt insistet atentionata. cu laba. hai, hai. laba e mare, grea si se termina cu gheare. sunt tandru zgariata pe maini, pe gat. cand si daca indraznesc sa plec fara ea, ma astepta cu orele la poarta. in cazul in care intru in casa si o las in curte, sa se bucure de libertate, se posteaza in fata ferestrei. regulat zgarie geamul. cam la trei secunde.<br />relatia mea cu ceilalti membri ai familiei e pe cale sa se naruie. intotdeauna intre mine si altcineva e ea. ma urmeaza si la baie, profitand de momentul scurt pana sa inchid usa. daca am apucat sa o inchid, impinge si o deschide.<br />mi-a cucerit deja si ultimul refugiu, bucataria. a invatat sa deschida usa glisanta catre living. lipeste pe ea botul umed, ca o ventuza, se sprijina cu putere si zmuceste. gata, cale libera. din nou impreuna!!!!<br />in preajma mea oamenii trebuie sa vorbeasca cat se poate de calm si prietenos. si, de preferat, sa ramana in aceeasi pozitie cand mi se adreseaza. si sa nu stea prea aproape, sa nu faca gesturi bruste care ar putea s-o duca cu gandul la vreun atentat la integritatea mea.<br />sigur, sunt flatata. e umbra mea, sora mea, fratele meu, copilul meu, iubita mea, paznicul loial, cel mai bun prieten al omului. dar comportamentul ei excesiv a ajuns sa ma ingrijoreze. si-am contactat si eu specialistii in psihologia cainilor. m-am gandit ca exista poate un tratament care s-o scape de aceasta dependenta afectiva si sa-i redea linistea si libertatea. raspunsul a fost, probabil, pe masura intrebarii. cica nu-i nicio problema. titina pur si simplu ma iubeste!!!!zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-33146711206332313592009-11-16T16:39:00.003+02:002009-11-16T17:10:05.114+02:00noiembriedaca as reusi sa ma ridic din pat, sa ies dintre perne si paturi <br />as face, poate, multe lucruri. daca as reusi sa nu mai privesc cerul de plumb, mi-as regasi zambetul. daca aroma asta de toamna rece nu mi-ar intra in suflet atat de adanc, cu siguranta ca as sti sa spun povesti. mor incet, mor putin cate putin, mor de frig, de nori si de ploaie rece, mor de dor de soare, mor sufocata de neputinta si de fumul tigarilor mele. nu deschie ferestra! nu-mi aduce in casa lumina moarta a lui noiembrie si vaietul pasarilor triste. nu vreau sa respir miros de frunze moarte, nu vreau sa vad cum ziua moare napadita de tristetea amiezei intunecate. ma simt bolnava, urata si batrana, pierduta si uitata, rece si desfrunzita<br />mi s-au uscat aripile si-au cazut in noroi <br />ma dor ochii de la atata cenusiu si maine e-atat de aproape incat intind mana si-i simt apasarea.<br />gandurile-mi sunt pasari calatoare, fugite spre soare. oamenii-mi sunt straini, suflete ascunde sub pelerine de ploaie, orele-mi sunt lungi si intunecate,<br />adorm si ma trezesc in aceeasi neclintire si-am am obosit ca, ascunsa de lume, sa astept.<br />daca scap si de toamna asta, am sa traiesc o vesnicie.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-64513637805723056342009-11-09T00:53:00.006+02:002009-11-09T03:18:47.394+02:00nunta in cer si pe pamantcand m-am asezat la masa, masa impodobita exagerat cu flori verzi, mere verzi, pietricele de plastic verde-smarald, cu servete albe si servetele verzi, cand abia am avut loc sa-mi inghesui, cu bunavointa vecinului din stanga, pachetul de tigari si sa-mi trantesc in farfurie o scrumiera asemanatoare uneia pe care am furat-o, acum vreo 22 de ani de la poiana brasov, scrumiera alba cu dunga albastra pe care scria ont carpati - singura diferenta era ca acum lipsea marca pe atunci inregistrata a turismului romanesc - deci cand m-am asezat la masa, pastrandu-mi pe umeri haina, era racoare in sala placata cu marmura intre timp ciobita, mi-au cazut ochii pe cartonul (verde!) inghesuit intre pahare. si, cu o curiozitate tampita, am luat in mana acel carton (verde) pe care mi-era scris, cu litere mari (negre), numele. si rasucindu-l asa pe toate partile mi-am dat seama<br />ca el era, de fapt, un plic. <br />un gest de atentie, nu-i asa, din partea gazdelor, tinerii insuratei care s-au gandit la toate, care ne-au pus cate un plic pe masa, ca sa ne scuteasca pe noi, invitatii, de neplacerea de a scobi prin genti sau de a susoti peste masa in cautarea unei variante civilizate de a inmana ...darul. fiecare cu plicul lui, frumos inscriptionat, sa nu se creeze vreo confuzie, sa stie mirele si mireasa, sa stie socrul mic si soacra mare, exact sa stie ei cine si cu cat a contribuit la bunastarea proaspetei familii.<br /><br />eu stiu ca asa se face. stiu ca nuntile astea, cu mirese si gurista, cu sarmale si hora, cu vin la carafa si sute de invitati, se fac tocmai pentru ca tanara familie sa stranga acolo, macar de-o excursie in tenerife si-o masina de spalat. desi nu gust, inteleg asta, motiv pentru care aleg, uneori, sa mai asist la cate o nunta si sa particip la achizitionarea frigiderului, mai ales daca port mirelui/miresei o eventuala simpatie.<br />totusi, la toate aceste fericite evenimente la care m-am imbracat in rochie si m-am asezat la masa, a existat un soi de discretie. de intelegere si acceptare tacita a acestui obicei. ba, de cele mai multe ori, mirii, cand si daca a venit vorba de "cat e tacamul", acest gen de intrebare penibila si stanjenitoare, au refuzat orice fel de discutie pamanteasca pentru o asemenea cereasca uniune. si totul a venit de la sine. macar aparent. si-am fost, pe cuvant, si la nunti frumoase. <br />dar ieri am fost la nunta unui tanar amic<br />unde,<br />lasnd la o parte faptul ca atmosfera m-a dus cu gandul la adolescenta mea presarata cu diverse chefuri prin restaurantele hotelurilor de la sinaia sau neptun (in conditiile in are speram sa nu mai revad vreodata usile alea cu furnirul umflat de la umezeala, "termopanele" romanesti dinainte de 89, cu ramele metalice facute la slatina, bucatile cele de marmura crem cu imbinari jucause, scaunele cu picioare de fier drapate cu panza alba si tavanele casetate, de care atarna lustre de cel mai adanc prost gust, cele din care tronau in apartamentele muncitoresti ale anilor 80), deci lasand la o parte decorul nefericit, am primit peste pane cu gust de gogosi si friptura de porc cruda (si spun asta eu, care sunt amatoare de friptura in sange), in carafe aburite ne-au adus singurul model de vin dulceag si-un gin tonic de la care m-a durut capul amarnic, fara sa fi facut vreun exces, si, pe langa toate orele pierdute in zadar privind cum un dj obosit se chinuia sa mixeze hore cu piese latino, pe langa toate astea<br />plicul verde deschis m-a urmarit, ranjind had pe masa prea stramta si prea incarcata, toata noaptea. plicul in care trebuia sa pun darul. evident. ostentativ. ordinar.<br /><br />am fost, ieri, la nunta unui amic ce inca nu a implinit 30 de ani. o nunta de oameni civilizati (?!). o nunta la care mai bine de jumatate dintre invitati erau tineri. o nunta anuntata si pregatita de mai bine de juma de un an. am fost, ieri, la o nunta si m-am simtit ca la inmormantare. la inmormantarea sperantelor mele ca in mentalitatea oamenilor se va schimba ceva. am inghitit tot acest praf in ochi ( si-n gura) aruncat de o proaspata familie, care, cu investitie minima, cu o totala lipsa de respect fata de invitatii-platitori, cu o nesimtire sinistra, au pus-o de-o uniune organizata ca sa scoata un ban. care au gasit ca solutie de criza sa adune aproape 200 de oameni intr-un restaurant dintr-un fost hotel al partidului comunist, sa scurga in carafe vin varsat prost si mancare pe care n-o mai gasesti nici in crasma de la gara titu si sa astepte, in plicuri verzi distribuite pe mese, darul personalizat. <br /><br />probabil ca, dupa prima jumatate de ora, dupa ce le-am dat nenumarate coate comesenilor in incercarea de a-mi face loc sa ajung pana la scrumiera de pe masa, ori sa las cafeaua (proasta) pe care am cerut-o, cu tupeu si impotriva tuturor regulilor nuntii, motiv pentru care ospatarii au tinut o sedinta scurta, sa vada daca asa ceva le este permis, dupa acea jumatate de ora in care mi-a fost frig si-am inteles ca particip, cu voia mea, la o mascarada ieftina platita scump, ar fi trebuit sa plec. dar, nu ma intrebati de ce, am ramas. si am platit. am pus banii in plicul verde. n-am avut insa puterea sa-l duc, zambind complice, mirilor si sa fac fotografia de final. l-am lasat pe masa, ca la carciuma.<br /><br />nu ma mai chemati la nunti, prieteni. pentru mine e mai ok sa ne vedem la un bar pe lipscani, unde e aglomeratie si fum, sa bem o bere si sa va dau direct darul. il pun eu in plic, promit.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-18698101192550839422009-11-06T15:15:00.003+02:002009-11-06T15:44:45.748+02:00out of servicedorm noaptea, dorm ziua. dorm la intamplare, ma trezesc si ma culc iar. sunt obosita cum n-am mai fost de-o viata. ascult jazz si beau cafele, joc farmville pe facebook si am scris opt pagini din viitorul meu roman. urasc ploaia, dar o astept si ma indur greu sa-mi schimb caraghioasele haine de casa cu o pereche de blugi, ca sa dau o tura prin civilizatie. stau singura cu zilele si nu fac nimic. nu-mi sun prietenii, nu citesc, nu visez. nu sunt deprimata, nu mi-e dor. ma simt ca scoasa din functiune si mi-e bine. mi-e urat, dar mi-e bine. raman minute in sir cu ochii agatati de fereastra si urmaresc zborul pasarilor. vad iarba cum moare si imi compatimesc trandafirii care, cu o ultima rasuflare de toamna, au inflorit stingheri, printre frunzele palite de bruma. <br />in linistea miezului de zi, descopar sunete alarmante. frigiderul piuie enervant,ca o alarma de masina, daca il uit deschis. cuptorul cu microunde are cantecul lui. trei piuituri scurte si stridente, pauza, trei piuituri, pauza. un morse al electrocasnicelor, joc in care intra si telefonul fix, pe ale carui taste se aseaza, din intamplare, cainii. piiiiiiiiiuuuuuuuuu. centrala termica sufla ca un pui de vant starnit din senin cand se lupta sa ajunga la temperatura pe care i-o cer: 25 de grade, habitat de luna mai. se aprind becuri, se sting, cica asa e normal. am pictat toate ghivecele din casa si-am lucrat un mozaic pe o bucata de trotuar din curte. nu l-am terminat, ca mi-a fost frig. cainii intra buluc in casa cu miros de toamna. de-acum mi-e somn si pesemne mi s-au copt si capsunile. <br />in acest noiembrie apasator, supravietuiesc totusi. sunt in stand by. ma tem ca in curand o sa incep sa piui alarmant, daca perna pe care ma sprijin nu e asezata cum trebuie.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-40071892604217623792009-10-26T19:33:00.003+02:002009-10-26T19:55:12.709+02:00repetentamai fac odata scoala. asta e pedeapsa pentru ca, la vremea la care am facut-o, nu mi-a placut. ca mi-am bagat picioarele. ca mi s-a parut neimportant, neinteresant. ca ma duceam numai pentru cateva materii si ma mai duceam ca sa ma intalnesc, desigur, cu prietenii.<br />sunt in clasa a saptea si azi tocmai am luat un 1 la biologie. <br />am probleme majore cu profa de fizica, istoria nu imi place (am incasat cu greu un 6), la geografie am chiulit cand colegii au dat test, desi stiam lectia. la mate m-a ars cu un 4. la engleza stau bine, la desen la fel, la romana sunt ok, desi ma scoate din minti cand doamna ma pune sa comentez poezii.<br /><br />doamne, uram lectiile. si acum, seara de seara, trebuie sa fac lectii. invat despre encefal, <br />bulb rahidian si maduva spinarii, despre relieful, vegetatia si solurile asiei, despre situatia socio-polititico-economica in europa secolului 18, fac tone de exercitii scarboase cu mii de calcule si paranteze, acolade, virgule, fractii. fac fizica si chimie unde nu inteleg nimic, educatie civica si tehnologie si desenez cai verzi pe pereti maro ca sa imbin elegant culorile.<br />sincer, as prefera in timpul asta sa spal vasele. sau sa gatesc ceva. ori sa citesc. ori sa ma duc dracului prin oras, sa beau o bere. <br />pot sa renunt, va rog? pe cuvant, am mai trecut odata prin asta. si-am fost fericita c-am scapat. am avut medii bune si totusi am ramas repetenta. si-s abia in clasa a saptea...zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-16126977238600601252009-10-21T02:57:00.003+03:002009-10-21T03:12:21.462+03:00fericirea e sapun lichid(....)<br />zuzeta(10/21/2009 1:26:53 AM): nu pot sa zic ca-mi pare rau, dar nus nici fericita<br />Mihai(10/21/2009 1:26:57 AM): cu asta te descurci...<br />zuzeta(10/21/2009 1:27:02 AM): ma descurc si cu presiunea<br />zuzeta(10/21/2009 1:27:17 AM): ostilitatea insa ma ucide<br />Mihai(10/21/2009 1:27:23 AM): fericit nu eshti decat in foarte putzine momente, pe care, in linii mari, le constientizezi dupa..<br />zuzeta(10/21/2009 1:27:43 AM): a, nu. nus de acord. fericirea e ceva tangibil<br />zuzeta (10/21/2009 1:27:54 AM): e inside<br />Mihai (10/21/2009 1:28:04 AM): eshti cand o vezi pe cea mica, cand scrii, cand te iubeshti...<br />Mihai (10/21/2009 1:28:13 AM): nu mi se par tangibile lucrurile astea...<br />zuzeta (10/21/2009 1:28:19 AM): cand ma trezesc dimineata si miroase a cafea<br />zuzeta(10/21/2009 1:28:25 AM): cand e o zi frumoasa<br />zuzeta (10/21/2009 1:28:30 AM): cand miroase a fan<br />Mihai(10/21/2009 1:28:36 AM): da, normal...<br />Mihai (10/21/2009 1:28:44 AM): cand ploua, shi ma ud...<br />Mihai (10/21/2009 1:28:50 AM): cand alerg prin noroi...<br />zuzeta(10/21/2009 1:29:01 AM): si astea au dramul lor de fericire<br />Mihai (10/21/2009 1:29:01 AM): cand ma trezeshte un sarut...<br />Mihai (10/21/2009 1:29:21 AM): asha...extragi stropul de nectar din orice...<br />Mihai (10/21/2009 1:29:24 AM): aici e fericirea...<br />zuzeta(10/21/2009 1:29:38 AM): pai da. de-aia am zis ca e inside<br />zuzeta(10/21/2009 1:29:48 AM): in romaneste suna naspa<br />zuzeta(10/21/2009 1:29:50 AM): sa zici<br />zuzeta(10/21/2009 1:29:52 AM): inauntru<br />zuzeta (10/21/2009 1:30:01 AM): sau "in tine"<br />Mihai (10/21/2009 1:30:03 AM): haha<br />zuzeta(10/21/2009 1:30:05 AM): suna vulgar<br />Mihai (10/21/2009 1:30:10 AM): da, asta voiam sa zic...<br />Mihai (10/21/2009 1:30:13 AM): bun..<br />zuzeta(10/21/2009 1:30:16 AM): fericirea e in tine<br />Mihai(10/21/2009 1:30:38 AM): in noi, dar a naibii, o atingi greu...o strangi greu in bratze...<br />Mihai (10/21/2009 1:30:49 AM): itzi scapa...e sapun...<br />zuzeta (10/21/2009 1:31:03 AM): iti recomand sapun lichid<br />zuzeta (10/21/2009 1:31:07 AM): e mai eficient<br />zuzeta(10/21/2009 1:31:13 AM): nu scapa. sta o vreme acolo<br />Mihai (10/21/2009 1:31:26 AM): mi-e sa nu-l beau...<br />Mihai (10/21/2009 1:31:31 AM): de sete...<br />zuzeta (10/21/2009 1:31:31 AM): :)<br />Mihai (10/21/2009 1:31:33 AM): de fericire...<br />zuzeta (10/21/2009 1:31:45 AM): da, e riscant<br />zuzeta (10/21/2009 1:31:50 AM): dar asta e tare<br />zuzeta (10/21/2009 1:32:06 AM): sa bei sapun lichid si sa te imbolnavasti de fericire <br />Mihai (10/21/2009 1:32:31 AM): alegoric...<br />Mihai (10/21/2009 1:32:33 AM): ma bag...<br />zuzeta (10/21/2009 1:32:38 AM): :)<br />Mihai (10/21/2009 1:32:40 AM): sa fii bine...<br />zuzeta (10/21/2009 1:32:47 AM): o sa fiu. si tuzuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-55147931419496551132009-10-16T20:19:00.003+03:002009-10-16T20:47:11.444+03:00dorintadezbracata de soare, lumea e stearsa.<br />cu privirile plecate oamenii se impleticesc pe strada, au umbrele colorate in loc de chipuri si topaie caraghios<br />printre balti reci<br />e frig, frig care se strecoara pe la ceafa si aluneca pe sira spinarii,<br />lumea mea e plina, lumea mea e goala<br />pe gresie sunt urme de caini uzi, care-au mers haotic pana la bucatarie si-napoi, aici e cald si ploaia danseaza pe acoperis, uimite florile privesc pe fereastra cerul mohorat, cerul care plange cu praf de lacrimi,<br />azi toate drumurile sunt lungi si zambetele triste, azi ma invelesc cu amintiri si numere de telefon demult uitate, azi desenez in gand lumi fantastice si dorm in reprize de ploaie, azi, in somnolenta casei, in incremenirea ei, mi-e pofta de vin fiert si galagie. <br />in gradina, toamna a desenat cu frunze moarte un copac inflorit. te-as chema la mine, azi, sa-mi spui povesti. te-as chema la mine.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-6251953733397092962009-10-14T00:08:00.009+03:002009-10-14T01:18:55.288+03:00intrasem doar sa...ma innebunesc astea, hipermarketurile, pe bune.<br />cum trec pragul si vad vanzoleala aia, cursa nebuna pentru mancare, desfasurata pe gresie lucioasa, o nocturna perfecta luminata-n alb laptos, <br />o iau razna.<br />incep sa am comportament deviant, de gaina beata.<br /><br />am si-o schema. incep intotdeauna prin a lega de manerul caruciorului o punga. ca sa nu-l confund. pentru ca, in timp ce cumpar, uit ce am cumparat si nu-l mai recunosc. pentru ca de atatea ori am pus produsele in alte cosuri. pentru ca de nenumarate ori am parasit carutul undeva si-apoi m-am invartit minute in sir fara sa-l regasesc. evident, cu un produs congelat in mana. <br /><br />(de fapt "schema" cu punga legata e singura. pentru ca apoi se dezlantuie haosul.)<br /><br />intrasem doar sa cumpar cafea. si zahar. branza, lapte, ceva chifle cu seminte. masline, o ciocolata, bere si poate porumb de floricele,<br />dar...<br />mere. imi trebuie mere. iau mere. pere. mmm, pere. (pe dracu, nu-mi plac perele, dar poate mi s-au mai schimbat gusturile). iau pere. morcovi. am morcovi, dar astia sunt asa, foarte oranj, iau cativa. sa iau si-o varza? si-o conopida? ardei (nu mananc ardei). dar iau. ups. imi sar ochii peste culoar, la raftul de paste. iar langa el se labarteaza, tentant, cel de condimente. paste colorate, ei bine, de-astea n-am mai avut de mult. si paste mici. si barilla. nr 8. si fidea. (fidea?!pentru ce e fideaua?). cimbru. mai e, dar de-asta folosesc la orice, busuioc, menta, cuisoare (pentru dulciurile pe care vreodata o sa invat sa le fac. sau nu, dar nu asta e important, cuisoarele miros totusi asa de frumos..) le iau. delikat, mama, mama. doua cutii (n-am putut sa aleg). <br />raionul cu detergenti mi se pare fascinant. pungi, pungute stralucitoare (cele de 6 kilograme ma tenteaza in mod special) sute de produse de curatat, as vrea si ceva pentru lemn, si pentru suprafete lucioase, si pentru lcd-uri, si uite, un muscolo, instalatorul gel, e bine sa-l ai in casa, nu se stie niciodata, musai niste buretei de vase, servetele umede (astea sunt foarte practice, stiu eu..). la hartie igienica, alta provocare. cu doua foi, cu trei foi, cu patru foi. cu flori, cu fulgi, baby, roz, galbene, pe care, pe care s-o aleg?! la ceaiuri sunt in fibrilatie. la galantarul cu branzeturi la fel. <br />...un pui. un pui congelat. asa zicea bietul tata, sa ai mereu in casa un pui, cartofi si ceapa. nu-mi place puiul. dar il iau, ca asa zicea tata...<br />dulciuri, oh, my god. si ritter, si milka. si nutella. si biscuiti. si joe? sa iau o punga de joe? alune. alune de padure. fistic, nu pot sa ma opresc, nu pot sa ma opresc. porumb de floricele. aaaah, aleg ca nebuna inapoi la iaurturi, vreau de mult sa mananc iaurt cu miere si nuci deci<br />imi trebuie si miere si daca tot am ajuns aici sa iau si-un borcan de gem, pe cel vechi l-am tinut in frigider pana a expirat, o cana? nu mi-ar trebui o cana? cele pictate sunt asa simpatice! scrumiera da. am nevoie. mi s-a spart una ( din cele 20) zilele trecute. apa. plata sau minerala? si plata , si minerala. ceva de la pfanner? mda... <br />carutul meu e usor de reperat de-acum. produsele, asezate intr-un echilibru instabil, se labarteaza generos peste margini. la coada de la casele de marcat <br />mai agat din mers<br />o cutie de guma. o ciocolata. un strugurel pentru erika. si asta? ce dracu e asta? nu stiu, dar arata bine. o iau.<br /><br />durerea surda pe care o resimt cand cardul dispare in mainiele hraparete ale femeii de la casa ma trezeste la realitate. intrasem doar sa iau zahar. cafea, paine si poate branza. si ceva dulce. fructe. si lamai. poate un peste? voiam si orez, imi trebuia un detergent de rufe, unul de vase. poate si porumb. si alune. si apa. minerala sau plata?!<br />noroc, totusi, ca ma duc rar la cumparaturi. nu de alta, dar am in casa tot felul de produse...zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-55544006924010927772009-10-13T01:34:00.004+03:002009-10-13T01:56:05.404+03:00timpurc scarile de la metrou si urmaresc cum<br />poalele fustei danseaza samba cu cizmele, ritmul e fantastic si miscarile unduitoare, aproape ca dau peste batrana care vinde tufanele si-i cumpar tot bratul,<br />pe urma imi iau covrigi calzi cu mult mac, covrigi fierbinti care miros a copilarie<br />si pornesc agale, respirand toamna. nu ma grabesc. nu ma mai grabesc. nu mai trebuie sa ajung repede dintr-un loc in alt loc. pot sa-mi tarasc picioarele si sa-mi numar pasii, pot sa-mi simt zambetul. pot sa ascult muzica strazii si sa aud frunzele cum cad. <br /><br />azi, timpul nu-mi mai e dusman. azi, timpul m-a prins tandru de mana si m-a invitat la dans.<br />azi, dupa multa vreme, m-am plimbat.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-51887757207744719502009-10-08T00:56:00.004+03:002009-10-08T02:56:08.392+03:00poveste de dragostecand am rupt o bucata din luna plina<br />s-a uitat la mine ciudat<br />ce faci, ce faci, m-a intrebat dupa ce am inceput s-o sparg in dinti, iar zgomotul de luna sparta m-a infiorat,<br />dar am continuat s-o mestec<br />asta mi-a dat curaj sa-i spun adevarul<br />stii, am furat<br />am soptit<br />cand tu dormeai ti-am furat zambetul, l-am tinut strans in pumn. am plecat sa adun nori, dar pe drum m-am intalnit cu vara. mi-a cerut sa-i imprumut ochii mei, doar cat sa nu orbecaie cand trece de cealalta parte a lumii. mi-a dat in schimb soarele, mi l-a trantit, mare si fierbinte in brate si eu,<br />de teama si de emotie,<br />am lasat sa-mi cada pe jos<br />zambetul tau. l-am pierdut.<br /><br />el se vazuse deunazi in oglinda unei ape, isi pipaise cu degetele locul gol, isi controlase apoi buzunarele largi, insa ridicase din umeri fara o vorba si-si continuase drumul catre cer, sa-mi aduca luna pe care i-o cerusem in dar.<br /><br />zile in sir n-a zis nimic si tacerea alba a cantat o poveste.<br />intr-un tarziu a vorbit. stii, mi-a spus, nu-i nimic. nu-mi trebuie zambetul pentru ca oricum nu mai ai ochi sa-l vezi. avem in schimb soarele si luna. o vreme, o sa avem ce manca.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-87317967769957419622009-09-28T23:15:00.002+03:002009-09-28T23:15:57.783+03:00leaving that lifenu mai vreau sa traiesc aici. nu mai vreau sa traiesc in romania. nu mai vreau sa ma impiedic de mitocani la fiecare colt, nu mai vreau sa vad smecheri de cartier, umflati la salile de fitness din colt, cum flegmeaza artistic in piata unirii, nu mai vreau sa vad pustoaice stridente catarate pe o banca, scuipand cu foc pe jos seminte de floarea soarelui, nu mai vreau sa aud orice cioara venita de la furat din spania ascultand manele la maxim in masina cand arde semafoarele pe rosu, nu vreau, dupa ce am condus mii de kilometri pe drumuri civilizate, sa ma claxoneze un bou isteric pentru ca am incetinit sa ocolesc o groapa, nu mai vreau, cand ma asez la o terasa sa beau o cafea, un ospatar obraznic sa se intereseze insinuat daca doar atat mi-am propus sa consum, nu vreau nici sa-mi agat geanta de spatarul scaunului astfel incat sa nu poata fi furata de un aurolac, nu vreau sa mai trec pe langa oameni care put a hoit, m-am saturat de atata gunoi, de atata nesimtire, de atata indolenta si atatea frustrari, de atatea pretentii, de atatea minciuni, <br />nu mai vreau sa traiesc aici.<br /><br />nu mai vreau sa aud de povesti politice, cu sume de bani mutate din conturi si ingropate in asflatul drumurilor, de manevre si increngaturi, care fac lucrurile sa se invarta in cercul vicios al nesimtirii, nesigurantei, fricii, depersonalizarii, toate lucrurile astea care transforma oamenii in vite de povara, care transforma vietile in cifre si statistici, care ingusteaza toate orizonturile, care fura zambetele si transforma lumea asta intr-o masa cenusie, inutila, preocupata de cumparaturile saptamanale si programul de la tv, apasarea care nu ne mai lasa sa ridicam privirea dincolo de etajul 10 al blocului din berceni, de apartamentul la care curg ratele, de cursul valutar si stabilizarea leului, nu mai vreau sa aud ca s-au scumpit gazele, painea si ca in invatamant se mai pune de-o reforma, nu mai suport gandul ca niste cretini si-au batut si isi bat joc de mine, cu voia si incurajarea mea, eu, care stau aici si inghit in sec, dupa cate o vacanta petrecuta intr-un alt colt de lume<br />unde alti oameni se lupta cu alte himere, dar care oameni, in prostia, saracia, indolenta, frica ori nesiguranta lor, se respecta intre ei. isi respecta viata. <br /><br />si nu mai vreau, ma, sa va aud cum cotcodaciti despre responsabilitatea muncii, cand de fapt va cacati pe voi de frica sa nu va dea sefu - alt om impovarat si speriat - afara, cand lasati capul in jos si ridicati din umeri daca vi se taie din salariu, o data, inca o data, mama, ce bine de noi ca avem serviciu, sa zicem mersi, mentalitate ingusta si paguboasa, care ne ingradeste in cusca suficientei, nu mai vreau sa inteleg <br />ca traim vremuri grele in mica noastra tara, in care trebuie sa ne pitim in iarba inalta a nesimtirii si sa ne calcam pe cap in speranta oarba a unei iluzorii scapari<br /><br />si nu mai vreau<br /><br />mai ales pentru ca, in pizda ma-sii, se poate trai si altfel. am vazut cu ochii mei.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-81722431731529209972009-09-20T00:46:00.013+03:002009-09-20T03:07:22.637+03:00tequilla sunset (I)<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSvMcahJSW62xGVaTrJm9cyXjGXPoACg6MPtj92Pd9QsjjcjJICaKBou0HT31yHuzJ26vq38VYM15c8eVHG2KerySFqlzC_r6zo43FraqDzXawiwf-A34Ib9yuZWkiphPf_T5ttnv302g/s1600-h/DSC03976.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSvMcahJSW62xGVaTrJm9cyXjGXPoACg6MPtj92Pd9QsjjcjJICaKBou0HT31yHuzJ26vq38VYM15c8eVHG2KerySFqlzC_r6zo43FraqDzXawiwf-A34Ib9yuZWkiphPf_T5ttnv302g/s400/DSC03976.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5383321107880158066" /></a><br />coteai pe o strada stramta, pavata cu bucati neregulate de marmura. ascuns de tufe de leandru intinse obraznic peste o fatada de piatra, aproape ca trecea neobservat, daca n-ar fi razbatut dinauntru<br />muzica, miros de tutun tare, parfumuri amestecate<br />si inconfundabila aroma de alcool fin.<br />tunnel<br />localul unde<br />dupa miezul notii<br />dispareau granitele si se legau prietenii eterne, pecetluite cu un shot de tequilla. si fiecare dadea un rand.<br />la tunnel m-am imprietenit cu doi praghezi, un suedez mi-a desenat povestea vietii lui pe un servetel, un grec care a studiat medicina in romania a dat de baut pana la ultimul euro, o tanara din polonia mi-a daruit bratara ei preferata si tot la tunnel m-a agatat o grecoaica superba.<br /><br />tinut de un rocas batran, barul avea savoarea unui carnaval cu masti si farmecul implicit al imoralitatii. decorat agresiv cu simboluri grecesti amestecate cu obiecte kitchiste, scaldat in semintuneric, in acorduri de jazz combinat cu blues si rock, tunnel parea o capcana perfecta pentru suflete ratacite. locul unde, dezgolit de false pudori, te afunzi in propriile fantezii. lasi alcoolul sa-ti infierbante sangele, muzica sa-ti agite simturile, lasi o mana straina sa ti se plimbe pe picior si bei pana cand uscatul devine mare si te-nvata pasii de dans ai valurilor. <br /><br />am ajuns la tunnel in a doua noaptea petrecuta pe insula, atrasi de suzie q-ul de la credence, dansat draceste de doi englezi si-o fata desculta. primul rand de tequilla l-a dat un grec, care a descoperit pe pachetul meu de tigari avertismentul in limba romana si si-a amintit subit de cei sase ani minunati petrecuti la bucuresti. al doilea, dupa vreo ora, l-a dat jan, cehul ce-mi fusese fidel partener la cateva dansuri. urmatorul a fost al nostru, apoi barmanul, fascinat de veselia multinatonala, s-a simtit dator s-o intretina. si-a mai dat un rand. ceva mai tarziu a venit gasca de polonezi, iar marita, fata cu sanii mari si ochii verzi, nu mai inalta decat un copil, a intrat spectaculos in scena, cu tequilla si bere pentru toata lumea. <br /><br />in noaptea aceea, cand ne-am imbatat crunt si fericit pana in zori, maria, grecoaica cu ochii negri si floare in par, a stat deoparte si-a zambit mereu. i-am zarit deseori privirea si sclipirea alba a dintilor in intuneric. totusi, ea a fost cea care, cand cerul a capatat luminile palide ale diminetii, ne-a invitat sa vedem cu totii apusul, pe plaja. a scris pe o oglinda, cu un ruj rosu carmin, locul si ora. "sunset. gialos beach, 7.30 p.m.". si, desi ciudatul rendez-vous pe o plaja pustie, la 20 de kilometri distanta de locul unde ne aflam, parea o nebunie, cand globul de aur a inceput sa coboare catre marea cea albastra, cand toti cheflii isi dormisera alcoolul si isi spalasera de pe piele urmele de sare ale unei prea scurte zile de plaja, <br />in mod incredibil si fascinant<br />ne-am intalnit cu totii acolo.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-23064096052391621982009-09-01T01:38:00.005+03:002009-09-01T02:22:18.774+03:00in toamnastateam asa, cu spatele sprijinit de un zid si vorbeam despre miros de frunze uscate, despre pastrama si must, despre migrene, rochii de seara si despre venetia<br />fumam si imi simteam degetele aproape inghetate<br />cand m-am trezit in pragul unei depresii de toamna.<br />un asemenea gol m-a coplesit<br />o asemenea dorinta de a fugi a pus stapanire pe mine<br />asa de crunt m-a urmarit imaginea unei cabane in mijlocul padurii in care sa zac, invelita intr-o patura, privind dincolo de fereastra frunzele galbene in dansul lor saltat<br />mi-am amintit de toate gandurile distructive ce incep sa ma macine, toamna<br />toate sfarsiturile<br />toate nemultumirile<br />atat de acut m-au durut toate dezamagirile uitate<br />ca m-am simt deodata imateriala<br />fara existenta<br />atat de rau m-a ingrozit gandul de a ma trezi maine sub apasarea unei perdele de nori, prabusita greu peste fereastra dormitorului meu<br />ca am decis sa ma imbat si sa uit.<br />intre timp, insa, am avut atata treaba si, mai tarziu, in drum spre betia mea, m-am apucat sa ma cert crunt cu stefan, incepand de la un tricou care ma everveaza si pe care demult voiam sa i-l arunc si sfarsind cu zacusca de la soacra-mea si sucul de rosii de la mama,<br />ca am uitat de depresie.<br />mai tarziu am mancat sarmale in foi de vita si tort de mere cu frisca, mi-am amintit ca peste cinci zile plec la mare, am ras cu prietenii mei si am impacat sucul de rosii cu zacusca, am aflat si ca se incalzeste din nou, apoi am stat pe canapea, invelita cu un sal, cu usa larg deschisa, am adulmecat mirosul de frunze uscate<br />si-am intrat, linistita, in toamna.zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6778380403221896162.post-38455334395993004732009-08-29T16:41:00.007+03:002009-08-30T00:50:05.126+03:00o dimineata de caineby raluca<br /><br />azi noapte m-au lasat, in sfarsit, sa dorm in casa. omul ala inalt a insistat, a zis las-o si pe ea, saraca (eu ma prefaceam ca dorm, dar am auzit) si reaua aia cu parul lung, pe care nu ma lasa sa i-l rod, tot batea campii si zicea, mai, ai vazut ce face noaptea, ii innebuneste p-astia - se referea, cred, la animalele alea mari si paroase care se invart pe-aici si-si dau aere, care maraie ca apucatii daca ma joc si eu putin cu ei si-i musc de labele alea imense - dar omul inalt, ziceam, i-a spus aleia de zice ca e mama mea (mereu striga, hai la mama, hai la mama) ca el nu ma mai duce in tarc, sa stau acolo singura<br />(adevarul este ca nu-mi place acolo, in afara de o patura si o ratusca galbena si urata n-am ce sa rod)<br />asa ca pana la urma s-a induplecat si eu, ca sa le arat ca sunt cuminte- am dormit toata noaptea pe covor si l-am ros doar un pic, nici nu i-am bagat in seama pe cainii aia care se dau mari si se baga in seama, se duc pe langa patul lor si se tavalesc ca niste caraghiosi<br />doar dimineata m-am plictisit si am inceput - ce sa zic, mare lucru, sa trag carpa aia de pe canapea. si pe urma ce-am facut, doar am latrat si eu nitel si-am intrat cu picioarele in castronul cu apa - nu l-am vazut, na, ca ma grabeam sa ajung undeva, am ascuns eu o soseta de-a fetei aleia care ma ia mereu in brate si pe urma fuge in sus, pe scara, unde eu nu pot sa ma duc - doamne, astia zic de mine ca nu sunt cuminte, dar pe ea nu stiu cum o suporta, face o galagie ingrozitoare, se aud de acolo tot felul de chestii, cica asculta muzica si mereu tranteste cate ceva, de-mi sare inima<br />eu m-am tot invartit pe langa pat, dar femeia aia - mama- s-a uitat la mine si s-a intors cu spatele, se prefacea ca doarme<br />mi-era foame<br />si am strigat si eu vreaaaau lapteeee, vreau lapteeeeee<br />(aia mari voiau si ei, dar n-aveau curaj sa zica, abia dupa ce am strigat eu au inceput si ei sa zica, vrem lapteee, vrem lapteeee, toti stateam acolo, langa pat si strigam, s-a ridicat omul ala inalt si a zis ceva de mamele noastre, n-am inteles prea bine ce<br />dar s-a dus direct la cutia aia argintie care toarce, de unde mereu miroase bine <br />maaai, un castron mai mare n-ai gasit si pentru mine?!<br />ma rog pe urma am vrut sa ma joc si eu, dar nesimtitii aia mari s-au urcat pe gramada aia de nisip din curte si o pazeau de ziceai ca e a lor, asa ca m-am dus sa ma joc cu trandafirii, am cules toaate florile la care am ajuns - sunt cam amarui, da, hai, treaca de la mine)<br />aoleu s-a sculat si mama, ce caraghios ii sta parul<br />dar e draguta, s-a jucat putin cu mine si m-a luat in brate, dar pe urma a zis pfff, pute (ce sa zic, dar ea cand isi da cu o tona de parfum cum e?)<br />a venit si cealalta de sus, eu fug repede dupa ea sa vad ce face<br />dar amadoua susotesc ceva, aud doar cuvantul baie si nu stiu ce inseamna<br />aaa, ce faci, lasa-ma, lasa-ma<br />m-a luat pe sus si m-a bagat in ligheanul asta, e caldut si ciudat, astea rad ca proastele, cainii aia mari se holbeaza cum mama ma scarpina aiurea, invers decat normal, da mie imi place, stau in apa pana la gat si ma balacesc<br />cand mancam? indraznesc sa intreb <br />dar se face ca n-aude, ma tine intr-un prospop albastru si nu prea imi convine<br />vreau jos, vreau jos<br />si acum mi s-a facut somn, iar astia nu ma lasa in pace, se tot invart pe langa mine si spun vaaai, ce draguta e, ce draguta e, de parca acum m-au descoperit<br />sigur n-or sa ma mai duca in tarc<br />desi mai bine ma prefac ca adorm, uite, ma intind aici<br />si adorm, adorm...zuzetahttp://www.blogger.com/profile/08655119388812310280noreply@blogger.com3