demonul din mine

in mine slasluieste un demon,
se-ascunde
si se hraneste cu toate supararile, cu toate nemultumirile spuse sau nespuse,
inghite pe nerasuflate revoltele,
savureaza esecurile
si creste.
uneori demonul pune stapanire pe mine. imi anihileaza bunul simt, respectul, echilibrul, calca in picioare frumosul,
il simt cu un val de sange ce-mi inunda parca mintea
si cu o tresarire in stomac.
mai intai e sarcastic, rostogoleste cuvinte iscusite care dor,
iese din mine cu voce aspra, rostind lucruri de neinteles, mai apoi injurand ordinar, sadeste in ganduri o disperare absurda,
ma zgalataie din cap pana in picioare cu o furie oarba, ma face sa-mi musc limba
si sa simt
gustul de sange al urii.
si urasc
zambetele mieroase, cuvintele prostesti, lungul curs al zilelor monotone, urasc lumina si bucuria, urasc drumul spre casa, imi urasc viata, limitele, resemnarile.
rade tinandu-se cu mainile de burta demonul din mine
cand ma face sa plang in hohote, cu mainile inclestate pe volan, gonind printre luminile orasului ce moare, strivit de nepasarea mea
suntem doar eu si el, nimic altceva nu conteaza, ma coplesteste
si in clipa in care opresc masina in fata casei
imi striga sa pornesc, sa ma duc dracului
si-l ascult orbeste, inecata de furie
arunc telefonul care suna a chemare,
lasa-ma
rotile scrasnesc
si fug in noaptea luminata de faruri, in intunericul incremenit in jurul jarului de la tigara, fug urmarita de strigatul de triumf al demonului din mine.

tarziu, dupa kilometri de ura si venin
ma paraseste epuizata pe marginea unui drum de tara, in bezna, in nedumerire.
se ascunde pe nesimtite, printre amintiri triste si revolte adormite, printre vise pierdute
si pandeste,
asteapta ziua in care
va fi din nou destul de puternic
ca sa-mi ia, macar pentru cateva clipe, mintile.