cand vad uniforma de militian/politist ma apuca nervii.
am inteles asta azi, in masina, pe la piata unirii. cu sirena pornita m-au depasit in goana si-am intrezarit o bucata de gusa cu uniforma, revarsata peste o bucata de burta cu uniforma, revarsata la randul ei. mai jos n-am mai vazut. dar era tot uniforma si pe mine m-au apucat dracii.
pe urma am incercat - ca asa fac de cand sunt inteleapta - sa inteleg ce resort interior mi se declanseaza la vederea albastrului inchis cu dungi inguste, reflectorizante. si mi-am amintit, mi-am tot amintit.
aveam 13 ani cand m-au luat prima oara la militie. era, la mine in cartier, o curte parasita a unei fabrici. ne gasisem de joaca pe-acolo, construisem din niste placi de azbociment o casuta, carasem tot felul de lucruri de pe acasa, carti, vaze de flori sau pahare, un scaunel cu trei picioare si o sanie veche. ne adunam vreo 7-8 copii si spuneam bancuri, ne hlizeam, povesteam. cu drag lipisem pe plasticul ce tinea loc de usa un cartonas pe care caligrafiasem, cu mana mea: casuta noastra, cuibusor de nebunii.
au navalit peste noi, vreo sase insi in uniforma. nu stiu ce strigau, cu sabotaj, cu nenorociti, cu hoti. la dracu, eram o adunatura de copii, cel mai mare dintre noi daca avea 15 ani. ne-au tras de par, ne-au lovit cu bastoanele de cauciuc, ne-au dus la circa. "ce faceati, ma, acolo? v-o trageati", a urlat un mustacios transpirat. purta pe degetul mic un ghiul imens. ramasesem cu privirea agatata de el, dar am protestat. am spus ca ne jucam, atat, ne jucam si noi. "faaaa" a urlat iar. "uite ce scrie aici". si mi-a aratat cartonasul, cartonasul pe care eu scrisesem cu pixul ..."casuta noastra, cuibusor de nebunii" "ce, crezi ca noi suntem prosti?"
am crezut c-am raspuns in gand, dar pesemne n-a fost asa. in clipa urmatoare, zgaltait de-o palma crunta, mi-a zburat capul. "curva dracuuuu" a urlat militianul. "cheama-l pe tac-tu sa te ia". aveam, da, 13 ani. si nimeni nu ma mai lovise pana atunci peste fata.
l-am chemat pe tata. nu i-am spus niciodata ce s-a intamplat inauntru. s-ar fi dus peste ei, le-ar fi pus birourile in cap. si tot el ar fi avut de suferit, stiam asta. o lectie de umilinta, prea devreme invatata.
pe urma s-a intamplat cand eram la liceu, prin clasa a X-a parca. venisera la prietena mea verii ei negri de la targu jiu. negri, dar romani, ca toti romanii. dar pe vremea acea, un personaj de culoare pe strazile orasului era lucru rar. in bucuresti erau doar studentii de prin zair, iar femeile care se afisau cu ei erau, evident, prostituate. doamne!
mergeam pe magheru cu alin si carlos popescu. baietii lazarei popescu, negresa ce era, culmea, la vremea aia, lider al minerilor din valea jiului. voiam sa intram la un film, cascam gura pe bulevard. ne-a oprit o patrula, la 6 dupa-amiaza. buletinele. le-am aratat. la ce scoala invatati? am spus. dar alin si carlos, aterizati din micul oras gorjean, habar n-aveau de o asemenea regula. n-aveau acte la ei. "ale dracului curve" a suierat militianul "nu va mai plac baietii nostri, ha?" . au chemat prin statie un alt echipaj. ne-am trezit, in centrul orasului, inconjurati de vreo sase tablagii. trageau de noi, ne inghionteau. am incercat sa le explic. nimic. de lemn. am vorbit, i-am rugat. degeaba. le-am propus sa dau telefon acasa, sa vorbeasca cu tata. aiurea. "mai taci dracu din gura". si m-a pocnit, scurt. peste fata.
ne-au dus la circa. pe alin si pe carlos i-au perchezitionat la piele. le-au luat brelocurile de la chei si vreo 60 de lei, toti banii pe care-i aveau la ei. pe mine si pe prietena mea ne-au "izolat" intr-o camera de 2 pe 2, nu inainte de a ne controla in buzunare. si de a ne adresa unele dintre cele mai vulgare vorbe pe care le auzisem in viata mea. si locuiam, totusi, in colentina, la margine de mahala. intr-un tarziu ne-au lasat sa plecam. a doua zi dimineata, unul dintre militieni s-a dus cu datele mele la directorul liceului la care invatam. un liceu celebru al vremii. i-a spus ca sunt prostituata, ca umblu cu barbati negri. carlos era de varsta cu mine, alin doar cu un an mai mare.
(va urma, va urma)
8 comentarii:
Nu i-am luat niciodată în seamă şi am o lungă listă de probleme în spate, pentru că îi ironizez de câte ori mă opresc la vreun control. Uneori vor să mă amendeze, alteori să mă ducă la secţie, ei ştiu de ce. Ultima înfruntare a fost când a venit unul alergând după mine, şi reproşându-mi apoi că de ce am căştile pe urechi şi nu aud când mă strigă ei. Trecuseră pe lângă mine cu maşina, în spate, şi nu i-am auzit când au claxonat şi strigat. Îmi spuneau că ar trebui să mă amendeze şi la urmă am auzit că ceea ce fac eu nu este o atitudine cetăţenească. Într-un sfârşit, plin de scârbă, am făcut gestul la care recurg în ultimă instanţă, ăla de a scoate legitimaţia de presă şi de a întreba dacă chiar este nevoie să stăm mai mult de vorbă pe marginea temei propuse, dar în cu totul alte condiţii, egale şi pentru mine...
de maio,
din toate experientele crunte pentru un copil ( si mai tarziu adolescent), traite din excesul de zel al organului comunist
s-a nascut o stare. port cu mine, in mine, toate informatiile umilintelor la care am fost supusa, absurd, de militieni. dintr-un soi de teama amestecata cu revolta, pastrata in suflet de ani de zile, asociez organul cu regimul. si ma infior.
Şi eu la fel. Am aflat pe rând ce însemnau. Şi am o ură congenitală în mine.
nu stiu dca ii urasc, ar fi prea mult spus.
insa sentimentul pe care il am in preajma unui om in uniforma de militian este, in mod cert, de nesiguranta. lucru care ma enerveaza!!!!
Mda, uite m-a ferit Dumnezeu. Deşi pe vremea împuşcatului corespondam cu un student străin. Dar o făceam sub nume românesc. La sugestia lui (eu eram prea mică să mă gândesc la rău). El era Marius. Şi nimic rău nu s-a întâmplat, deşi îmi ţâţâia fundul de câte ori venea la mine în oraş, să ne vedem. Dar nu mi-a durat teama.
Imediat în anul următor a căzut regimul. Din păcate şi pe relaţia noastră s-a lăsat cortina de fier a distanţei.:)
Ei, ai avut si tu ocazia sa constati la ce-i bun statul pe lume.
Confera securitate cetatenilor si le satisface si alte nevoi de baza. (Curva dracu).
innu, ai avut noroc. :)
mircea popescu,
bine ai venit.
traiesc intr-o securitate deplina si statul mi-a satisfacut, desigur, mai toate nevoile.
Trimiteți un comentariu