marea, marea

peste cateva ore plec la mare.
am emotii, asa cum am de fiecare data. drumul are sa-mi para prea lung si, pentru ca in masina voi avea privilegiul de a sta in dreapta, il voi pacali cu niste cutii de bere, cumparate din vreme si deja atacate. si-o s-o pun pe janis joplin sa-mi cante pana la disperare. si n-o sa obosesc.
am cu marea o relatie speciala. prea speciala.
fascinatia pe care o exercita asupra mea e aproape nefireasca.
nu-mi pasa cum are sa fie vremea. marea e frumoasa oricand si-mi trezeste sentimente unice. undeva, la o masa de lemn, ametita de senzatii si gust de sare pe buze, am s-o privesc inclinandu-ma. am s-o respir. am s-o simt, o s-o traiesc.
pentru mine marea inseamna iubire.
si in fata acestui sentiment maret raman muta.
si-as vrea s-o am, si-as vrea o-nteleg. e dincolo de mine si-atat de aproape incat o confund cu viata. marea tresare in respiratie de rasarit si suspina cand soarele se-ascunde. marea are culoarea dorului. si consistenta lui.
marea ma doare ca o absenta. sau ca o prezenta.
marea e mai mult decat mare. e nasfarsita si ma pierd in ea.
si am nevoie sa ma pierd.
peste cateva ore am sa ma pierd.