joi, 3 aprilie 2008

daca o moarte ar putea schimba ceva

asemenea tristete m-a cuprins azi, m-a coplesit
m-am trezit apasata, dezorientata
m-am trezit plangand, cu mainile inclestate pe volan.
m-a urmarit imaginea sufletului,
imaginea catelului ala, legat si tinut sa moara de foame in numele artei si
imaginea catelului din insemnarea kolonelului, cu botul sprijinit de fularul murdar
pisica luata in suturi de niste nenorociti, intr-o scara de bloc
calul prabusit pe sosea cu gleznele fine insangerate
durerea tuturor florilor ce le-am rupt vreodata si a copiilor care sufera.
m-a durut toata rautatea lumii
toata nepasarea mea,
m-a durut inima, cu un junghi adanc
si mi-am spus
ca daca durerea mea ar putea sa schimbe toate aceste lucruri
as fi pregatita
sa o suport. oricat.
mi-am spus
ca daca macar moartea mea ar putea sa schimbe toate aceste lucruri
as fi dispusa sa mor. oricand.

9 comentarii:

Anonim spunea...

ooof

zuzeta spunea...

ai oftat inainte sa ma horatasc ce-i mai grav, durerea ori moartea.
oricum ar fi, oftatul ramane.

multumesc de vizita, puck.

Alex spunea...

durerea e mereu mai rea si mai greu de suportat... ai grija de tine, zuzeta !

zuzeta spunea...

sunt prea trista acum. nu mai am chef sa am grija de mine.

Aky spunea...

Sa traiesti pentru ceva, mai degraba decat sa mori, abandonand practic tot, e mult mai greu, nu? :) E si in durere o fascinatie hipnotica. Daca te lasi cuprins de ea, esti mort si rob. Durerea personala, durerea fata de "durerea lumii".

Si mai e o treaba, care se citeste la slujba de Craciun, si care e pe cat de simpla pe atat de puternica (pentru mine, cel putin). "Si in abis de durere, Rastignitul e cu el." Discutie lunga, adevaruri simple.

Enjoy this Friday, doamna Zuzeta :)

Anonim spunea...

Marea mea problema e neputinta. Cred ca asta ma doare cel mai tare atunci cand vad tragedii de acest gen. Consider copiii si animalele singurele fiinte pe care trebuie sa le protejam cu adevarat. Am citit saptamana trecuta cazul unui bebe de 3 luni care a fost pus de tatal sau 20 de secunde la cuptorul cu microunde!...instant simti cum ti se opreste inima cand auzi de asemenea dementi care scapa doar cu inchisorea.

greenfield spunea...

Pentru catelul chinuit in chip de opera de arta, am suferit si eu, am vazut pozele pe un site si m-am imbolnavit de privirea lui.

E inuman ca chinui animale.

Anonim spunea...

Hello. This post is likeable, and your blog is very interesting, congratulations :-). I will add in my blogroll =). If possible gives a last there on my blog, it is about the Placa de Vídeo, I hope you enjoy. The address is http://placa-de-video.blogspot.com. A hug.

zuzeta spunea...

prea rar ma las prada tristetii, iar durerea mea nu, nu rezolva nimic.
atat timp cat o sa pot, o sa incerc sa schimb ceva.
iar a fi trist nu inseamna a fi pierdut.

stiu, andreea. din neputinta vine tristetea.

inumane sunt atatea lucruri "umane" incat cred ca ar trebui sa meditam asupra sensului.