si totusi miroase a primavara.
ploaia asta nu ma doare. si telefonul suna vesel si-mi aduce gand de aventura. “ne dam?”
da, ploua. si-i noroiul de-o schioapa.
dar ma mananca palmele.
si-o minte de pe urma imi striga
sa-mi bag mintile-n cap.
mai lasa-ma.
imi trag cizmele, inchid fermoarul c-o miscare brusca. simt pulsul in gat, iar sufeltu-mi vibreaza-n ritm de rock’n roll. ambalez si motorul urla a noapte nebuna. enervati de zgomot cainii ma cearta si latra la roti.
parasita nedrept pe un ochi de plita
ciorba de perisoare
suspina fierbinte.
ma-ntorc la tine
mai tarziu.
oh, sunt buna la asta. sub casca
nu mai miroase a primavara.
miroase-a fum si a ulei incins.
respir adanc si inima se-agita in tample.
nu vreau manusi, nu, nu.
am nevoie sa simt noroiul azvarlit de viteza,
sa gust noaptea si ploaia.
pornesc.
doar cateva lucruri pe lumea asta imi ofera senzatia nebuneasca de libertate amestecata cu adrenalina, de ratacire si regasire, de capat al lumii si inceput al ei, sentimentul incredibil al plutirii, incertitudinea, fericirea si teama, toate la un loc, asa cum o face o cursa de noapte pe-un camp unde peisajul se-ascunde in bezna. ploaia pierduta-n fasciculul palid al farului, hartoapele ivite de nicaieri care-mi solicita atentia si abilitatea de a ramane calare, zgomotul intens al motorul aproape de mine, motoarele tovarasilor mei, siluete incerte amestecate-n noroi. atunci, atunci, in minutele alea nesfarsite, nimic nu conteaza, orice alt gand se pierde in incordare, te lupti cu frica, cu dorinta, cu decizia, cu tentatia. te lupti cu tine. te pierzi, te invingi
iar miza-i la fel de nebuna ca jocul. ca orice miza din orice joc.
2 comentarii:
asta a fost evadarea ta de-o noapte:) iar ciorba aceea de perisoare poate sa astepte cat tu te recapeti pe tine asa pret de cateva ore:)
fata de altele, hm, a fost o evadare cuminte. si ciorba s-a dovedit muuult mai buna construita asa, in etape.
bine ca de data asta n-am cazut.
insemnarea mea ar fi aratat cu totul altfel! :))
Trimiteți un comentariu