joi, 8 noiembrie 2007

gol

ma doare ca ma doare.
nu mai stiu de unde am plecat si unde-am ajuns.
nu stiu unde te-am pierdut, in ce ite te-am incurcat.

nu mai gasesc drumul catre tine, iubitule.
m-am ratacit
si locul meu din pat e gol.

stii sa ma chemi?
eu stiu sa vin? vreau?
in lumea mea nesfarsita, in goana mea nebuna
am uitat. aminteste-mi.

9 comentarii:

Alex spunea...

ma bucur sa vad ca scrii si poezii... trista, ce-i drept, dar mie imi place...

zuzeta spunea...

am scris o poezie?
e trista?

ma bucur ca-ti place. de fapt era o stare :)

Unknown spunea...

Frumoasa constatare.

verbiaj. spunea...

schimba asternuturile, pune-ti o floare in par si recucereste-l.

zuzeta spunea...

verbiaj, cum ma faci tu sa zambesc dis-de-dimineata! dar pe mine? pe mine cum sa ma recuceresc?!

si pe drum, in masina, am auzit un promo la radio guerilla
"alo, cine-i acolo?
nimeni.
nimeni si mai cum?
nimeni nu stie ce-i in inima mea!"

greenfield spunea...

Cam trista insemnarea, dar la comentarii m-am mai inveselit.
Au baietii astia niste glume absurde de ti-e mai mare dragul.
Iti doresc sa te recuceresti si sa te reconciliezi cat mai repede.

zuzeta spunea...

iti multumesc greenfield.
eu stiu ce-ar trebui sa fac. stiu si cum ar trebui.
dar nu stiu daca nu cumva aceasta "recucerire" ori "reconciliere" cu mine insami nu intra in marele joc al resemnarii.impertivele mi-au fost intotdeauna straine. chiar nu stiu.
dar intre timp traiesc! :)

greenfield spunea...

Imi amintesc ca atunci cand am inceput sa-ti citesc blogul erai intr-o alta stare de spirit. Poate gresesc. Si eu am avut un an foarte ciudat. Mai mult asteptare si speranta, decat actiune si nu stiu de ce. Parca ceva ma tine in loc, sau ma trage in jos. Si-acum ploua si e urat afara. O zi buna iti doresc.

zuzeta spunea...

greenfiel, cand m-am apucat sa scriu era vara. soare. cald. nopti fierbinti si zile coplesitoare. toate, da, toate lucrurile par atunci mai frumoase.
si ai observat foarte corect.
starea mea de spirit s-a schimbat, m-am intristat, m-am agitat.
dar asta patesc in fiecare am. sunt o biata planta care-si plange toamna, care tanjeste dupa soare, care asteapta primavara ca sa zambeasca din nou.
toamna e anotimpul tristetilor mele. iar noiembrie este, de ani de zile, luna depresiilor mele.
o sa infloresc greenfield. mai spre primavara. :)