poveste de craciun

tatalui meu

de astazi cred in minuni. dragostea face minuni. dragostea, cea care supravietuieste mortii.

e al doilea craciun de cand tata nu mai e langa noi. tata, cel mai drag parinte, cel mai bun camarad. tatal meu, cu barba si ochi blanzi, sprijin la necaz, sfatuitor de taina, tovaras de glume si nopti albe, complice la prostii, partener de tigara si cafea, ritual tainic al inimilor noastre. a plecat lasandu-mi in suflet, pentru totdeauna, un loc gol.

cimitirul e pustiu in ajun de craciun. palpaie pe ici colo candele, mangaiate de vant bland, iar norii deseneaza pe cer jocuri de lumina. fiica-mea merge in urma si bombane, asemenea iarna fara zapada, macar daca ar ninge putin, macar putin. taraste cu greu dupa ea creanga mare de brad si lasa printre morminte miros de rasina.
imi stapanesc cu greu lacrimile. nu vreau sa plang. are sa inceapa si ea si n-o mai pot opri. l-a iubit mult pe tata, mosul craciun al copilariei ei.

lumanarea raspandeste aroma de vanilie. lui ii placea. miros de brad in casa, iz de vanilie, dar mai ales, mai ales, aroma sarmalelor din cuptor. tata iubea craciunul.
de-acum suntem pline de noroi pe ghete, pe maini. intr-un fel ciudat, simt cum ma cuprinte o liniste adanca, un sentiment cu iluzie de fericire. fumez sprijinita de crucea rece de piatra in vreme ce o alta tigara arde mocnit pe pamanul afanat si-mi pare ca sunt usoara, ca toate necazurile ori probleme lumii imi sunt ridicate, de o mana nevazuta, de pe umeri. erika tropaie in loc. a inghetat.
mergem, ii zic, acum mergem.
in clipa in care trec breteaua gentii peste umar
se intampla.

incepe sa ninga. incepe sa ninga deodata, cu fulgi mari, mari si desi. ninge ca intr-o poveste. si eu, si ea ne privim fara cuvinte. pe obrajii mei, pe obrajii ei curg lacrimi.
ninge, ninge incredibil si din celalat colt de cer soarele arunca raze piezise peste morminte. pe aleea lunga dintre cruci suntem numai noi. si fulgii de zapada ne insotesc pasii pana la iesire. e ireal, e inaltator. e o minune, sopteste erika. bunicul mi-a facut cadou de craciun o ninsoare. stia ca-mi doresc. o constatare. o rosteste natural, convinsa de adevarul spuselor ei. un cadou pe care-l primeste cu drag, de dincolo de moarte.

in clipa in care am parasit cimitirul, ninsoarea s-a oprit, lasand pe cer locul soarelui, un soare clar si aramiu, soare de vara. in ajunul craciunului, am simtit mangaierea tatalui meu. in ajun de craciun, a nins pentru erika.
mos craciun exista. mos craciun exista si zambeste bland, ca tata.