vineri, 14 martie 2008

jocuri

sofatul sportiv si flirtul, ce placute exercitii de intretinere. daca se intampla si concomitent, rezultatul e garantat. schimbari de stare.
barbatul cu audi avea peste trezeci de ani, parul negru tuns scurt usor grizonat si un zambet haios. el a inceput, desi la un semafor de la cativa kilometri distanta a pretins ca eu l-am provocat. n-am facut decat sa-l las sa iasa de pe o strada laterala, ca asa-s eu, civilizata. pe urma si-a continuat drumul cu 10 la ora asa ca l-am depasit. si, da, m-am uitat cu gatul sucit, asa, de curiozitate. interesant barbat…
s-au trezit deodata orgoliul lui si caii putere ai masinii. a trecut precum o naluca pe langa mine si i-am admirat linia eleganta. l-am urmarit cu privirea pret de cateva masini, pana a disparut ascuns prin coloana de pe bulevard. mi-a fugit gandul in alta parte, dar ceva mai jos l-am zarit pe dreapta, asezat aiurea, cu avariile puse.
“asta-i nebun” m-am gandit, a accelerat ca sa opreasca dupa un kilometru. dar cand m-am apropiat si a pornit, am inteles.
hm, vrei sa ne jucam, domnule. eu ma bag…
accept provocarile. accept provocarile in general, dar cand e vorba despre masina, condus si un barbat interesant o fac aproape instinctiv si implicit pasional.
nu stiu el unde se ducea, dar, ca orice femeie interesata, l-am condus pe calea mea. aveam avatajul drumului batut, in care orice groapa mi-e familiara, unde stiu care banda merge mai bine si unde linia de tramvai e facuta zob. i-am anulat rapid avantajul, m-a pacalit si-a trecut inaintea mea printr-o manevra eleganta in intersectie, am recuperat alegand banda “rapida”. am mers paralel cateva zeci de metri, am ras amadoi cu gura pana la urechi, am profitat ca nu-i atent si l-am fentat la semafor.
era cu o lungime de masina inaintea mea cand am virat la dreapta, pe straduta laterala catre destinatia mea. am trisat, da. ajunsesem.
nu mai avea cum sa intoarca imediat si a claxonat prelung. m-a certat ca n-am jucat corect si avea dreptate.

dupa cateva ore, cand in sfarsit am lasat calea pribegiei ca sa ma retrag spre casa mea cu gradina in lucru, am gasit “agatata” in stergator o carte de vizita a unui “manager” de la o companie multinationala. pe dos, cu rosu, mazgalite doua cuvinte. “impresionant, felicitari”. atat.
mai, sa fie...

11 comentarii:

maria spunea...

foarte foarte foarte tare. eu nu am nicio sansa ca am garaj subteran. deci nicio carte de vizita. offff

greenfield spunea...

foarte palpitant, nici eu n-am nici o sansa, ca nu mi-am luat carnet...

Anonim spunea...

pai niciun garaj subteran, maria! am lasat masina pe o straduta, catarata pe-o bordura. asa ca, daca e sa vina, cartea de vizita vine oricum!

pacat greenfield. in trafic se intampla tot felul de chestii haioase!!!

maria spunea...

da, asta spuneam ca noi e subteran si usa cu telecomanda. ce fac, o las la poarta?

Anonim spunea...

ih, acum am inteles. asta chiar ca-i o problema!!!!

maria spunea...

stiu, asta ma framinta si pe mine

Anonim spunea...

da' ce, usile alea electronice nu se strica niciodata? :D

Anonim spunea...

esti cam obsedata de barbati.

greenfield spunea...

Vad ca v mi-a luat-o inainte. Ma gandeam sa-i sugerez Mariei sa strice usile de la garaj, e atat de simplu... si merita, scopul e nobil.

maria spunea...

multumesc pentru sfaturi, ma duc acum cu toporul sa le fac praf. macar sa dureze mai mult reparatiile :)

Anonim spunea...

obsedata? cred ca "fascinata" ar fi mai corect mai...anonimule.

maria lasa usile-n pace! cine vrea sa-ti lase o carte de vizita agatata in stergator ar trebui sa poata sa intre pana si intr-un garaj securizat!!!