duminică, 3 februarie 2008

underground tango

"underground" a fost, pentru mine, un mod de viata. mult timp.
underground.
noaptea mi-a fost zi. si-o piatra slefuita de valuri amuleta.
baruri cu fum si muzica buna. locuri unde, in zori, lumina cruda e intampinata c-o tequilla. plaje pustii. woodstock.
o lume cu oameni ciudati, nebuni si ciudati. cu altfel de repere, de multe ori neacceptate de societate.
"underground" m-am simtit, intotdeauna, libera.

in urma cu vreo 12 ani, un coleg sincer, mi-a marturisit ca sunt "altfel".
ca hainele mele erau intotdeauna altfel decat ale oamenilor din secventele rutinei. parul, cerceii ori bratarile pe care le purtam, muzica pe care o ascultam, felul in care ma adresam. felul in care "nu-mi pasa", felul in care "pluteam". eram, in ochii lui de baiat absolut normal, atat de "altfel" incat m-a intrebat daca sunt, poate, venita din alta tara. din alta lume.
m-am speriat. mie totul imi parea firesc.

mai tarziu am inteles altceva.

pentru oamenii din jur, oameni de care ma loveam zilnic, le vorbeam ori le zambeam fara sa-i vad,
de la distanta eram fascinanta.
in intimitate, insuportabila.
lumea mea n-avea aproape nimic in comun cu lumea reala.

cu timpul, insa, am devenit "sociala". am inceput sa traiesc "normal" si sa am repere asemanatoare cu ale celorlalti oameni "normali".
dar ascult tot muzica de-atunci si-mi plac plajele pustii. si barurile cu fum si tequilla.
iar la gat, in locul pietrei slefuite, port un medalion c-o floare.

si
de curand, un coleg tanar si sincer, mi-a marturisit ca sunt "altfel". si ca, fara sa vrea si fara sa stie de ce, ma asociaza de fiecare data cu un dans. cu un tango. underground tango...

4 comentarii:

Anonim spunea...

Mi s-a spus de multe ori că sunt altfel. Acum, sensurile au fost, deopotrivă, şi pozitive şi negative. Şi de fiecare dată m-am uitat în mine, încercând să regăsesc lucrurile despre care se spunea că sunt deosebite. Am mai îndreptat câte ceva, pe altele le-am păzit mai bine, cred că până la urmă, atunci când ni se spune aşa ceva, nu dispunem decât de o mare şansă de a ne asigura un echilibru.

Anonim spunea...

echilibru...fata de ceilalti? fara de noi insine?

Anonim spunea...

Faţă de noi, Zuzeta. Uneori, mi-am dat seama că anumite lucruri nu sunt în ordine...şi...

zuzeta spunea...

demaio, fata de mine echilibrul era perfect!
eu cu lumea am avut ce-am avut..
(sau lumea cu mine?!)