zilele astea am plutit.
de parca as fi fost inchisa intr-un glob de sticla aruncat prin lume.
de-acolo, din univesul transparent si intact
am putut sa vad
oameni, zambete, lacrimi. sa vad
dar sa nu simt.
nu am simtit altceva in afara batailor inimii mele. a emotiilor inchise cu mine in globul de sticla ai carui pereti mi-au comprimat gandurile.
am privit lumea din zbor.
uitasem atatea lucruri, uitasem atatea senzatii, apasari si evadari.
uitasem sa petrec ceva timp doar cu mine,
sa ma adun si sa ma risipesc
intr-un glob de sticla groasa, verde-albastruie
asemeni cerului ascuns in mare, intr-o dimineata de vara.
7 comentarii:
Suna a refacere. Mai degrabă, a regăsire. Te regăseşti, Zuzeta, sau greşesc eu?
pai stiu si eu? e o chestie ciclica, cand ma pierd, cand ma regasesc.
acum sunt in faza de "regasire", asa-i. :))
:( (NV)
frumos in "globul" tau... pare liniste si da, chiar pare o regasire ... si imi vine in minte o melodie : "Tu" al celor de la Conexiuni :)
O seara frumoasa sa aveti !
o seara frumoasa sa avem cu totii alex! si chiar acum o sa caut piesa, ca n-o stiu.
daca n-o gasesc, mi-o faci cadou ?
de ce :( NV, de ce :( ???
bineinteles ca da, insa pariez ca o stii ;)
Oricum... "tu esti in globul de cristal..."
Buna seara, zuzeta !
uf, globul meu era de sticla.
muzica, maestre!
Trimiteți un comentariu