craciunul, lung prilej de mese intinse. de mancat a disperare. zeci de salate si salate, carne preparata in sute de feluri, cranati, sarmale, caltabosi, aaa, trebuie sa gusti, trebuie. mii de modele de cozonac. ore nesfarsite de stat la masa, pana cand simti cum scaunul iti intra prin oase, pana te inverzesti la fata si numai gandul ca mai urmeaza un fel de mancare iti starneste o migrena. zile in care ies de la naftalina toate rudele vrute si nevrute, verisoara, matusa, unchiul prin alianta, de la an la an mai prafuite si artagoase. se anima discutii vechi de un secol, care n-au nimic din parfumul acelor vremuri, ci doar samanta de scandal
ca-care-nu-a-dat-ca-care-cu-care-s-a certat-si-cum-s-a-impartit-averea-bunicii, apropouri peste piftia de curcan si ironii ascunse in sarmale, draga, dar prajiturile sunt cumparate? cine a facut cozonacul? maioneza nu e destul de acra, de unde sunt muraturile, aaa, nu te ridica de la masa inanintea matusii sanda (era sa zic tamara!), mama, ia-o mai usor cu vinul ca-ti cauzeaza la tensiune, ba geoana, ba basescu, taci ca habar n-ai, daneee, eu te iubesc dar nu vorbi asa cu batrana ta mama, are dreptate, copiii din ziua de azi, ce obraznicaturi, ce lipsa de bun simt, pe vremea noastra, mama, e prea cald, e prea frig, inchide geamul, deschide usa,
profesorii nu mai sunt ce-au fost si stateam cu noptile sa facem sarmale si cozonac, cuuum, nu stii sa faci cozonac? nici sarmale? vai de capul barbatului tau, alte vremuri, mama, femeile s-au emancipat
tu nu te baga in familia mea, ca nici eu n-am zis nimic cand copiii tai au sarit calul, nu e adevarat, eu ti-am cerut doar grigorescu, atat am vrut, un tablou, astia asteapta sa mor ca sa-mi toace averea, dar noi am fost familie longeviva, mama a trait 97 de ani, carnatii sunt prea picanti, cine i-a facut? si acum? ce mai mancam?prajitureleeee, prajitureleeeee!!!!
mult timp am fost necajita ca in familia mea nu era obiceiul meselor festive de craciun, la care sa se adune rudele si sa indoape cu bunatati, sa fim multi si fericiti, sa desfacem cadori, sa radem, sa ne bucuram, sa sarbatorim. din cauza acestui pseudo-complex, an de an, de ani de zile, accept sa merg, in a doua zi de craciun, la masa la soacra-mea. traditie de familie.
craciun fericit si voua.
si acum ma scuzati. ma doare capul ingrozitor si trebuie sa beau o limonada fara zahar. cred ca mi s-a aplecat.
5 comentarii:
:)) La mulți ani, zuzette! Rude gălăgioase și flecărețe de sărbători e mai bine decât nimeni prin preajmă de sărbători!
Zuzeta, m-ai facut sa rad pe de o parte, pe de alta sa-mi amintesc de petrecerile de sarbatori din copilarie...minutios pregatite de mama mea:D
Noua ne plac petrecerile "a l'improviste", cu aripa tanara din familie.
La Multi Ani!
innuenda, probabil ca da. eu insa, anul asta, mi-as fi dorit sa nu fie ...asa multa lume prin preajma. am obosit si de multe ori imi pare inutil sa ma chinui sa-i multumesc pe altii.
greenfield,
aripa mea tanara doar ce si-a luat zborul. abia am prins-o pe-acasa in ziua de craciun :)
ah, dadui tarziu peste postarea asta 'festiva'! Sunt condamnata la acelasi scenariu, sa refuz pana primesc o farfurie de sarmale, sa plec acasa dupa ce mi s-a aplecat de la mirosul de friptura-carnati-sarmale-o-ciorba-de-cocos-buuuunaaa-ieri-l-am-taiat (de parca amanuntul ca sunt si criminali imi lipsea), sa stau sa casc gura la invidiile mascate cu greeeuuu de etalarea propriei bunastari inghesuite in telefonul 'nou-nout, mama, adevarat' primit de pustiul de 8 ani si loganul luat pe credite platite cu bani de pe la rude...
Viata e frumoasa!
Mi-a scapat degetul unde nu trebuie si a plecat fara final: la multi ani! Si la anul, o masa undeva frumos, cu salata de fructe si sangria :-)!
Trimiteți un comentariu