cum am dat cu nasul de iarna

dupa ce m-am incredintat ca ninge, ninge de-adevaratelea
m-am intors in pat, m-am invelit mai bine
si-am adormit.
dar la scurt timp
visele fierbinti mi-au fost tulburate si,
mama draguta si saritoare, am iesit cu greu din cadura patului, si mai greu din confortul casei
ca sa-mi fac drum pan la vreo 15 kilometri de oras, sa o aprovizionez cu dulciuri pe fiica-mea, care-si petrece vacanta la bunicii unei prietene.
trec peste partea cu gheata de pe geamurile masinii. am avut noroc cu o singura parte de curatat. trec si peste partea cu haosul de la iesirea din oras, trec peste coloane si peste masinile lasate in drum, cu avariile puse,
si ma trezesc in camp, pe o sosea ingusta, pustie, marginita de plopi incerti in bataia vantului, intr-un peisaj fascinant si dezolant
la volanul unui batran bmw din 85, celebrul rechin,
masina serioasa si asezata, caldura ca vara si muzica in surdina
fumez si cant, il vad de departe pe unul cu un logan cum trece nefiresc pe contrasens si o ia de-a latul pe sosea, astept cu sufletul la gura sa-l vad redresat, omuleeee
nu pot sa franez ca ma duc de-a dura cu tractiunea aia pe spate cu tot
desi batran, bmwul se comporta iarna ca un pusti virgin in calduri
la cea mai mica atingere o ia razna
distanta scade considerabil, parca aud tipatul de groaza al loganului care zace neputincios pe mijlocul drumului, asta ar fi culmea, singurele masini care circula pe o sosea pustie sa faca accident, frana de motor, batrane camarad, stiu ca nu-ti place dar n-avem incotro
ma agat de volan ca sa temperez twistul ce va sa-nceapa,
evaluez rapid decorul, just in case
masina icneste si gajaie, da sa danseze miscandu-si provocator curul cel mare
si, cu gratie de patinator, se aseaza de-a latul, paralel cu disperatul logan. la doar cativa metri distanta.
smucesc frana de mana si navalesc afara din masina, sa-i explic eu omului ala incremenit la volan cum e cu neamurile lui, vii sau moarte, cum e cu sofatul pe timp de iarna, cum...
apuc sa pun un picior jos
celalat zboara artistic
loganul, soseaua, plopii
toate imi dispar din raza vizuala, ma simt zgaltaita si privirea mi se aseaza exact pe rizurile cauciucului stanga fata, din pozitia culcat.
cu ultima farama de demnitate incerc sa ma repun in pozitie bipeda
dar imi amintesc insistent de scena cu bambi, faza de pe lacul inghetat
e groaznic de jenant si amuzant,
dar pur si simplu nu ma pot ridica.
soseaua e sticla si eu sunt incaltata de asfalt!!!

acel sofer vinovat si aprig bombanit se dovedeste pana la urma tovaras de nadejde si ma aseaza la volan, facem amandoi manevre de vapoare in port
si, ca pe oua, ne vedem de drum.
am ajuns cu dulciurile la copil si, desigur, inapoi acasa. am preferat insa sa-i las niste bani fiica-mii. in caz ca o mai apuca pofta de dulce, magazinul satesc e la doi pasi. pe jos.