dupa 20 de ani

au trecut 20 de ani si inca
ma infior cand revad (pentru a cata oara?) imaginile zilelor si noptilor lui decembrie 89. inca ma sperie zgomotul multimii, vuietul taburilor, urletele. inca ma tem de fantoma lui ceausescu, de securisti, de militieni, de armata. mi-e frica de inghesuiala, de barbati cu veste sub care sunt ascunse revolvere, ma trezesc transpirata in mijlocul unui cosmar in care cineva ma impusca in spate, de aproape si, speriati, oamenii din jur ma calca in picioare strigand pentru libertate, ca vom muri si vom fi.
inca simt gustul fricii din noaptea in care am fugit de suierul gloantelor si de luminile rosii ale trasoarelor. nu pot sa uit amestecul de groaza cu speranta, chipurile ravasite care se perindau pe ecranul televizorului alb-negru, cojoacele de oaie si caciulile rusesti, steagurile gaurite, dictatorul, a fugit dictatorul, aplauze, bucurie, extaz, gloante, teroristi, discursuri, sange, moarte, se trage in piata universitatii, se trage la cc, se trage la televiziune, jos comunismul, am invins, fratilor, am invins.
dupa 20 de ani, n-am uitat nimic, nimic. de craciun ne-am luat ratia de libertate.
pe cea de ulei si zahar am ratat-o, in decembrie 89. am cumparat, in schimb, portocale. ieftin. apoi a nins, zile in sir.