joi, 8 octombrie 2009

poveste de dragoste

cand am rupt o bucata din luna plina
s-a uitat la mine ciudat
ce faci, ce faci, m-a intrebat dupa ce am inceput s-o sparg in dinti, iar zgomotul de luna sparta m-a infiorat,
dar am continuat s-o mestec
asta mi-a dat curaj sa-i spun adevarul
stii, am furat
am soptit
cand tu dormeai ti-am furat zambetul, l-am tinut strans in pumn. am plecat sa adun nori, dar pe drum m-am intalnit cu vara. mi-a cerut sa-i imprumut ochii mei, doar cat sa nu orbecaie cand trece de cealalta parte a lumii. mi-a dat in schimb soarele, mi l-a trantit, mare si fierbinte in brate si eu,
de teama si de emotie,
am lasat sa-mi cada pe jos
zambetul tau. l-am pierdut.

el se vazuse deunazi in oglinda unei ape, isi pipaise cu degetele locul gol, isi controlase apoi buzunarele largi, insa ridicase din umeri fara o vorba si-si continuase drumul catre cer, sa-mi aduca luna pe care i-o cerusem in dar.

zile in sir n-a zis nimic si tacerea alba a cantat o poveste.
intr-un tarziu a vorbit. stii, mi-a spus, nu-i nimic. nu-mi trebuie zambetul pentru ca oricum nu mai ai ochi sa-l vezi. avem in schimb soarele si luna. o vreme, o sa avem ce manca.

2 comentarii:

Anonim spunea...

acelasi anonim spune

dragostea in lumea de dincoace ia forme pe care nu le-as fi crezut posibile in lumea de dincolo
mare atentie la caderea sufletului pe jos - greu de aplecat sa-l mai culegi cand esti singurul caruia ii mai pasa , sau
chiar ai ramas singur

zuzeta spunea...

intotdeauna tu esti cel care
isi culege sufletul de pe jos.
in timp ce faci asta
cineva te tine de mana. sau nu.

* m-as bucura daca in loc de "anonim" ar exista un nume. un prenume, o porecla, orice. nu anonim, nu anonim!!