timp

urc scarile de la metrou si urmaresc cum
poalele fustei danseaza samba cu cizmele, ritmul e fantastic si miscarile unduitoare, aproape ca dau peste batrana care vinde tufanele si-i cumpar tot bratul,
pe urma imi iau covrigi calzi cu mult mac, covrigi fierbinti care miros a copilarie
si pornesc agale, respirand toamna. nu ma grabesc. nu ma mai grabesc. nu mai trebuie sa ajung repede dintr-un loc in alt loc. pot sa-mi tarasc picioarele si sa-mi numar pasii, pot sa-mi simt zambetul. pot sa ascult muzica strazii si sa aud frunzele cum cad.

azi, timpul nu-mi mai e dusman. azi, timpul m-a prins tandru de mana si m-a invitat la dans.
azi, dupa multa vreme, m-am plimbat.