dezbracata de soare, lumea e stearsa.
cu privirile plecate oamenii se impleticesc pe strada, au umbrele colorate in loc de chipuri si topaie caraghios
printre balti reci
e frig, frig care se strecoara pe la ceafa si aluneca pe sira spinarii,
lumea mea e plina, lumea mea e goala
pe gresie sunt urme de caini uzi, care-au mers haotic pana la bucatarie si-napoi, aici e cald si ploaia danseaza pe acoperis, uimite florile privesc pe fereastra cerul mohorat, cerul care plange cu praf de lacrimi,
azi toate drumurile sunt lungi si zambetele triste, azi ma invelesc cu amintiri si numere de telefon demult uitate, azi desenez in gand lumi fantastice si dorm in reprize de ploaie, azi, in somnolenta casei, in incremenirea ei, mi-e pofta de vin fiert si galagie.
in gradina, toamna a desenat cu frunze moarte un copac inflorit. te-as chema la mine, azi, sa-mi spui povesti. te-as chema la mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu