1 mai, marea

e prima oara, dupa multi ani, cand 1 mai nu ma gaseste la mare. si ma incearca o tristete ce se-ascunde, odata cu soarele, dincolo de norii prevestitori de ploaie. si imi pare rau
si nu pot sa nu-mi amintesc gustul sarat al brizei si dansul pescarusilor
si aroma de scoici cu usturoi si nisipul incalzit de soare
si berea savurata in zgomotul valurilor pierdute printre bolovanii digului
pe care m-am intins, cu ochii inchisi, ca sa visez vara.
si aerul umed de seara, si frigul patrunzator, nemilos insinuat pe sub hanorac, si paharele cu whiskey, si sirena unui vapor, ce-si striga, stingher, drumul in noapte
si ploaia de anul trecut
ce parea ca nu se mai sfarseste, si culoarea marii cotropita de norii grei
de la distanta, zilele reci de primavara pierdute la malul marii par fermecatoare
insa prietenii mei
ce se-ascund acum pe sub umbrele de terase, imprumutandu-si caldura corpurilor si halbele de bere, ma suna sa-mi spuna ca bine ca nu m-am dus, ca e frig si aglomerat, ca e noroi si ploua, ca pana si pescarusii s-au ascuns, goniti de vantul de iarna
dar eu aud, aud
dincolo de vocile lor tanguite,
aud marea.