in zile tulburi si apasatoare, cu nori grei si vant ascuns pe langa rigole
m-apuca fugile.
cu ochii catre ferestra, adulmecand mirosul ploii, ma napadesc. fugi ale mintii, care invariabil imi provoaca zambete. si ganduri de aventura, de emotie, de razvratire, de asteptare,
de dormitor intunecat in dimineata lenesa,
de sosea pustie si uda, de jocul vesel al stergatoarelor,
de muzica in surdina si patura aruncata pe jos,
de vin rosu,
de malul marii si o umbrela albastra,
de baltoace ignorate in fuga catre un hotel catarat pe o strada cu panta abrupta,
de dus fierbinte si prosop cald pe pielea stansa de frigul de mai,
de-o carte cu miros de pagina proaspata, necitita, nedeschisa
de somn la pranz in asternuturi imaculate, cu miros de floare de mar
de strazi pustii,
de pescarusi, de soapte, de rasuflare fierbinte,
de dor, de duca, de tine, de mine,
de urmatoarea zi cu ploaie de mai in care
fugile au sa ma poarte, din nou
in lumea mea.
4 comentarii:
pe fundal merge si o fuga de Bach
hmmm... cred ca n-am mai fugit de mult...
Fugile în lumea ta au legătură cu zăbovirile prea îndelungi în lumea lor? Sau se declanșează la mai și ploaie, ca la bucățica de madlenă a lui Proust?
cu bach fuga ar fi devenit, poate,o plimbare in ploaie, dede !!!
pai fuuugi!!!
innu
de ploaie sunt declansate
fie ea de mai, de iunie, de iulie, de august,
de ploaie rece de toamna
sau de tristetea ploii de decembrie.
imi place ploaia pentru ca-mi vine sa fug de ea. si fug.
Trimiteți un comentariu