lumina tehnica dinaintea cutremurului

merg pe strada cu anto, e dupa-amiaza si cald
ma duce undeva, in centru, la un magazin de unde sa pot cumpara ”lumina tehnica”, imi doresc de mult, dar n-am vazt pe nicaieri, nici nu stiu cum arata
pe drum incerc sa calculez cam cata vopsea lavabila i-ar trebui sa-si zugraveasca apartamentul
nu stiu de ce o pun sa-mi spuna in metri cubi si-mi zice ca vreo 16.000 ar avea de acoperit
mie mi se pare cam ciudat, e cam mult,
nu mai am timp sa ma gandesc la asta pentru ca ajungem la magazin
e o dugheana inghesuita undeva la parterul blocurilor pe pe bulevardul unirii, arata cam bizar, parca ar fi intr-una dintre cladirile vechi de pe lipscani, pana si mirosul e acelasi, de mucegai
si e semintuneric, abia deslusesc rafturile si pe baiatul de dupa tejgea
anto ma strange de mana si-mi zice victorioasa
”uite, acolo e lumina tehnica, ti-am zis eu”
imi indica un loc de unde razbate catre mine o stralucire albastra
vanzatorul ne iese in intampinare, vede unde ma uit, ia in mana ”lumina tehnica” si mi-o aseaza usor in palme
o studiez fascinata, e o bila de sticla un pic mai mare decat un ou care lumineaza din interior, lumineaza albastru
cand isi schimba culoarea, zice omul
dar nu mai apuca sa termine, mi se incalzeste lumina tehnica in palma si incepe sa palpaie
dar in acelasi timp, in acelasi timp
pamantul incepe sa se zgaltaie cumplit, ne trezim ciudat, in aceeasi formatie, la etajul patru al cladirii care icneste din toate incheieturile, e cutremur, vad pe o fereastra blocul din fata cum danseaza, o strig pe anto sa plece de langa scari, e din ce in ce mai tare si simt cum transpir de frica, nu stiu de ce nu se termina, nu stiu
ma trezesc disperata in timp ce titina, cateaua cea mare si obraznica
urcata in varful patului, se scarpina cu foc
se misca patul cu ea si cu mine
am visat, oh, am visat
lumina tehnica dinaintea cutremurului.

(lumina tehnica?!)