"auzisem atatea despre tine,
abia asteptam sa te cunosc. tot felul de povesti si nebunii, chefuri demente, aventuri, combinatii, decizii. toti vorbeau despre tine, asa, cu respect si incantare. erai o legenda in viata.
in ziua in care mihai mi-a soptit, uite-o acolo, inima a inceput sa-mi bata mai repede. am cautat cu privirea asteptandu-ma sa vad o persoana impunatoare, mi-era frica, avem emotii. o sa vorbesti cu mine? o sa ma privesti macar? dar nu te vedeam si l-am intrebat in soapta pe mihai...unde-i ma, unde???? aveam vocea gatuita. mi te-a aratat facand un semn cu barbia undeva spre coltul blocului. nu mi-a venit sa cred.
acolo, asezata pe ciuci si cu spatele sprijinit de zid, statea o fata bruneta si subtire. cu blugii aia taiati pana la genunchi si cu un tricou lalai, desculta, intr-o pozitie caraghioasa, erai tu. fumai si te jucai cu un pui de caine, laolalta cu un pusti blond. nu mi-a venit sa cred. mi-a cazut cerul in cap. femeia fatala, prietena tuturor baietilor din cartier, persoana despre care toti spuneau ca e senzationala,
statea desculta in fata blocului, cu parul prins ciudat, intr-un nod la spate, si radea jucandu-se cu un copil si un caine. am fost dezamagita. nici nu ma mai interesa sa te cunosc si stiu ca m-am intrebat ce dracu gaseau toti asa nemaipomenit la tine..."
azi, dupa mai bine de 15 ani, o amica, nevasta de vechi prieten, mi-a povestit cum ne-am intalnit. oricat m-am straduit si eu sa-mi aduc aminte momentul, nu am reusit. stiu ca ieseam adesea desculta din casa, in zilele de vara, si ma jucam cu pisicile sau cainii. stiu ca avem prieteni dragi si ca ne distram nebuneste. n-am stiut insa ca ei, prietenii mei, ma considerau senzationala, dar ma bucur sa aud asta. dupa atata vreme e o confirmare a faptului ca ma iubeau, asa cum ii iubeam si eu. si totusi, de ce i-am pierdut pe cei mai multi?
8 comentarii:
Pentru că nu i-ai avut cu adevărat niciodată. Pentru că orice înghit oamenii numai gândul că eşti mai bun decât ei nu. Pentru că orice fac oamenii aşa cum spun, numai nu pot să nu judece şi să uite. Pentru că evoluăm diferit şi vieţile ne îndreaptă în direcţii diferite. Pentru că ne naştem singuri şi ne ducem tot aşa. Întotdeauna există o explicaţie, zuzeta. Dar sunt sigură că la tine nu se aplică, pentru că ai prieteni.
Paşte fericit, zuzeta!
Pentru ca uneori e mai bine sa nu afli niciodata ce cred altii despre tine. Daca afli la un moment dat exista riscul sa te bucuri, sau sa te intristezi...:)
Paste frumos alaturi de cei dragi!
Cred ca intrebarea aceasta, trecerea noastra prin viata, ne chinuie pe toti...
Blogul meu...l-am dedicat celor care raman:)
Hristos a inviat!
Paste fericit alaturi de cei dragi!
cu intarziere, dar cu drag
va urez si eu toate cele bune, doamnelor.
am prieteni innu. cativa si buni. si mi-e dor de toti prietenii pe care i-am avut candva si mi-e ciuda ca n-am putut sa-i pastrez. sau ca ei n-au stiut s-o faca.
greenfield, pierderea prietenilor - fie ca nu i-am avut cu adevarat, eu asa i-am crezut - intotdeauna ma intristeaza
gabitza, ne chinuie. dar vorba ta. sa ne bucuram de cei pe care-i avem :)
Asta pentru că eşti o adevărată prietenă! Şi ei nu te-au pierdut niciodată. Doar nu v-aţi mai văzut o vreme.:)
:))
asa-mi spun si eu uneori
I have lost friends, some by death... others through sheer inability to cross the street.
- Virginia Woolf
Scuze pentru cuvintele mari insa am citit cateva insemnari si sunt deja fascinat de ce am gasit aici.
Trimiteți un comentariu