stateam asa, cu spatele sprijinit de un zid si vorbeam despre miros de frunze uscate, despre pastrama si must, despre migrene, rochii de seara si despre venetia
fumam si imi simteam degetele aproape inghetate
cand m-am trezit in pragul unei depresii de toamna.
un asemenea gol m-a coplesit
o asemenea dorinta de a fugi a pus stapanire pe mine
asa de crunt m-a urmarit imaginea unei cabane in mijlocul padurii in care sa zac, invelita intr-o patura, privind dincolo de fereastra frunzele galbene in dansul lor saltat
mi-am amintit de toate gandurile distructive ce incep sa ma macine, toamna
toate sfarsiturile
toate nemultumirile
atat de acut m-au durut toate dezamagirile uitate
ca m-am simt deodata imateriala
fara existenta
atat de rau m-a ingrozit gandul de a ma trezi maine sub apasarea unei perdele de nori, prabusita greu peste fereastra dormitorului meu
ca am decis sa ma imbat si sa uit.
intre timp, insa, am avut atata treaba si, mai tarziu, in drum spre betia mea, m-am apucat sa ma cert crunt cu stefan, incepand de la un tricou care ma everveaza si pe care demult voiam sa i-l arunc si sfarsind cu zacusca de la soacra-mea si sucul de rosii de la mama,
ca am uitat de depresie.
mai tarziu am mancat sarmale in foi de vita si tort de mere cu frisca, mi-am amintit ca peste cinci zile plec la mare, am ras cu prietenii mei si am impacat sucul de rosii cu zacusca, am aflat si ca se incalzeste din nou, apoi am stat pe canapea, invelita cu un sal, cu usa larg deschisa, am adulmecat mirosul de frunze uscate
si-am intrat, linistita, in toamna.
2 comentarii:
no, si-acu', daca ne-am linistit, sa ne scriem linku' la blog cu .com in coada, nu cu .ro, c-altfel dijaba-l scriem. :D
Zuzeto, mă tu tre să-nveți să iubești toamna. Să respiri sacadat aerul ei răcoros, dătător de fiori, aerul ei, ca o mână rece, străină, strecurată febril sub o fustă de vară. Aerul ei care, după arșița verii, vine ca o promisiune de extaz.
Trebuie sa inveti apoi sa mergi cu sufletul linistit, pe sub frunze care cad bland. Să mergi fara treaba, nu cu direcție, doar cu bucuria aceea ca ești intimă cu natura, bucurie pe care o mai simți vara, când te-mbrățișezi cu primele valuri ale mării.
Multe are toamna să-ți spună, dar o să vezi, într-o zi o să o iubești și tu. Mie-mi miroase încă a rechizite și a trening nou, și a tăvăleală-n mormane de frunze, și a ionatane și a găluști cu prune și scorțișoară, și a tufănele ochioase, a pelin de crizanteme și început. De orice. Ceva bun.
Trimiteți un comentariu