tequilla sunset (I)

coteai pe o strada stramta, pavata cu bucati neregulate de marmura. ascuns de tufe de leandru intinse obraznic peste o fatada de piatra, aproape ca trecea neobservat, daca n-ar fi razbatut dinauntru
muzica, miros de tutun tare, parfumuri amestecate
si inconfundabila aroma de alcool fin.
tunnel
localul unde
dupa miezul notii
dispareau granitele si se legau prietenii eterne, pecetluite cu un shot de tequilla. si fiecare dadea un rand.
la tunnel m-am imprietenit cu doi praghezi, un suedez mi-a desenat povestea vietii lui pe un servetel, un grec care a studiat medicina in romania a dat de baut pana la ultimul euro, o tanara din polonia mi-a daruit bratara ei preferata si tot la tunnel m-a agatat o grecoaica superba.

tinut de un rocas batran, barul avea savoarea unui carnaval cu masti si farmecul implicit al imoralitatii. decorat agresiv cu simboluri grecesti amestecate cu obiecte kitchiste, scaldat in semintuneric, in acorduri de jazz combinat cu blues si rock, tunnel parea o capcana perfecta pentru suflete ratacite. locul unde, dezgolit de false pudori, te afunzi in propriile fantezii. lasi alcoolul sa-ti infierbante sangele, muzica sa-ti agite simturile, lasi o mana straina sa ti se plimbe pe picior si bei pana cand uscatul devine mare si te-nvata pasii de dans ai valurilor.

am ajuns la tunnel in a doua noaptea petrecuta pe insula, atrasi de suzie q-ul de la credence, dansat draceste de doi englezi si-o fata desculta. primul rand de tequilla l-a dat un grec, care a descoperit pe pachetul meu de tigari avertismentul in limba romana si si-a amintit subit de cei sase ani minunati petrecuti la bucuresti. al doilea, dupa vreo ora, l-a dat jan, cehul ce-mi fusese fidel partener la cateva dansuri. urmatorul a fost al nostru, apoi barmanul, fascinat de veselia multinatonala, s-a simtit dator s-o intretina. si-a mai dat un rand. ceva mai tarziu a venit gasca de polonezi, iar marita, fata cu sanii mari si ochii verzi, nu mai inalta decat un copil, a intrat spectaculos in scena, cu tequilla si bere pentru toata lumea.

in noaptea aceea, cand ne-am imbatat crunt si fericit pana in zori, maria, grecoaica cu ochii negri si floare in par, a stat deoparte si-a zambit mereu. i-am zarit deseori privirea si sclipirea alba a dintilor in intuneric. totusi, ea a fost cea care, cand cerul a capatat luminile palide ale diminetii, ne-a invitat sa vedem cu totii apusul, pe plaja. a scris pe o oglinda, cu un ruj rosu carmin, locul si ora. "sunset. gialos beach, 7.30 p.m.". si, desi ciudatul rendez-vous pe o plaja pustie, la 20 de kilometri distanta de locul unde ne aflam, parea o nebunie, cand globul de aur a inceput sa coboare catre marea cea albastra, cand toti cheflii isi dormisera alcoolul si isi spalasera de pe piele urmele de sare ale unei prea scurte zile de plaja,
in mod incredibil si fascinant
ne-am intalnit cu totii acolo.