au trecut anii si m-am schimbat. mi s-au tocit coltii, am uitat sa mai scot ghearele. m-am trezit inteleapta, si toleranta, si intelegatoare. n-am mai ridicat piatra, nici macar ca sa ma apar.
o veche prietena mi-a spus odata
ca ma place mai mult asa
ca eram rea,
nepasatoare si egoista, ca eram
un om de care nu te puteai apropia prea tare fara sa te arzi. un om care-si proteja al dracului de bine micul univers.
m-a durut sufeltul cand am inteles
ca sinceritatea-mi si felul abrupt de a privi viata lasasera asemenea urme, grele, urate
si mi-am spus
ca n-am sa mai fiu, nu vreau sa mai fiu vreodata
tanara.
si-atunci am inceput sa imbatranesc
privind cu ochii larg deschisi viata, zambind
lasand sa treaca pe langa mine
cuvinte grele, atitudini prostesti, nervi incordati, ambitii stupide, lupte inutile.
traind asa, mi-am proiectat gandurile in altii. i-am confundat, crezandu-i buni. le-am atribuit calitati pe care nu le-au avut vreodata. le-am tolerat apucaturile, firile dificile, frustrarile, ambitiile. le-am dat dreptul sa-si imagineze ca drumul e lin si viata frumoasa.
dar toleranta-mi a fost luata drept prostie. intelepciunea drept slabiciune. intelegerea drept frica.
alooo, treziti-va. m-am plictisit sa-mbatranesc.
6 comentarii:
deci au trecut anii peste tine, zuzeto?! :)
Știu despre ce vorbești. Așa-ți vine câteodată să te dezbraci de diplomație și să spui lucrurilor pe nume!!
Dar -cred eu- nu maturitatea,nu înțelepciunea anilor ne oprește. Ci faptul că, după ce am cunoscut registrul complet de emoții și stări, dupa ce le-am experimentat arcul voltaic tuturor nervilor dezlănțuiți, tuturor dezamăgirilor scuipate-n față dezamăgitorului, tuturor orgoliilor rănite fără remușcări, am descoperit nevoia de echilibru și armonie. Și o prețuim mai mult.
Pe de altă parte, dacă ai sâmburele de empatie în tine, el crește cu fiecare an. Și nu mai suporți gândul că i-ai răni pe ceilalți tocmai tu, spunându-le adevărul despre ei.
Uneori adevărul nu servește la nimic. Oamenii au nevoie să trăiască și în iluzie. Fie ea iluzia că sunt buni, normali, iubiți, admirați, acceptați. Așa cred.
Dar s-ar putea, la fel de bine, să ai dreptate și să nu fim decât niște proaste, slabe și fricoase. Ei și?! Trăiesdc mai mult ceilalți?! :))))
Zuzeta, eu te citesc de doi ani de zile, am simtit in ultimul an ca te-ai schimbat si ma gandeam ca ai incasat prea multe de la viata si de aceea...
M-am regasit in vorbele tale; eu intotdeauna am investit in oameni mai mult decat meritau si pe urma am avut tot felul de surprize.
Imi amintesc din posturile tale ca intotdeauna ti-a placut sa traiesti totul la intensitate maxima, oare acum te-ai mai temperat?
Esti o persoana deosebita, iar faptul ca esti sincera te face atragatoare si vulnerabila in acelasi timp.
Eu iti doresc sa-ti regasesti echilibrul si exuberanta, sa-ti traiesti in continuare viata frumos! Iti doresc tot binele din lume!:)
Nu erai rea, mai fato, nu erai rea. Niciodata.
asa am crezut, panta, dar m-am inselat. au trecut exact prin mine
:))
la toate lucrurile astea, innu
m-am tot gandit in lungile nopti albe, parfumate cu tutun.
dar daca aceasta ”maturitate” a ajuns sa ma apese, inseamna ca ceva nu-i in regula. inseamna ca undeva am gresit. inseamna ca prea multe lucruri mi-am reprimat din grija de a nu face rau.
si-atunci nu mai e ok. asa ca, de cateva zile, am pornit revolutia. m-am apucat sa intineresc!!!
greenfield
ar fi nedrept sa spun
ca am primit lovituri de la viata, cand de fapt marile lovituri mi le-am dat tocmai eu, iar ele nu au fost in masura sa-mi perturbe echilibrul. in ultima vreme am fost doar dezamagita. dar, cum ii spunem innuendei, a inceput sa-mi treaca.
cum nu eram, ma, rea???? asa mi-ai zis. rea si nesuferita. nici macar tu nu ma puteai inghiti, atunci, la inceput...
Atunci, la inceput, (imi) erai o fata oarecare.
Trimiteți un comentariu