tinand cont de faptul ca spre dimineata am visat cum lovesc cu masina un pieton imbracat in haina de ploaie maro, ca el se rostogoleste artistic prin aer si-mi aterizeaza pe parbriz, ca eu franez si masina nu se opreste, iar in fata mea se casca, asa, in mijlocul soselei, un lac verde-matasea broastei
ca m-am trezit cu respiratia taiata si-am baut apa minerala trezita, c-am uitat aseara sa strang dopul
pe urma, pe intuneric, am bajbait dupa tigari
si inca marcata de accidentul din vis
am aprins filtrul
(pff, ce gust, ce miros)
ca la urmatoarea tigara (tot pe intuneric) mi-am parlit o suvita de par,
ca m-am lovit ingrozitor la genunchi cand m-am intors in pat
si ca apoi, fix la ora 9 dis-de-dimineata
m-am trezit nauca in momentul in care cainii mari au navalit peste mine in pat
m-au calcat pe cap cu labele
intr-un acces de dragoste matinala, m-au tras de par cu dintii
m-au zgariat pe fata
am sarit ca arsa
ca n-am stiut ce se intampla (alaturi de mine stefan dormea lemn, ca si cum dezastrul din patul conjugal ar fi fost doar un nou vis de-al meu)
dar nu, era real, al dracului de real
cainii erau veseli, dadeau aprig din cozi, incantati de asemenea isprava
tinand cont, deci, de toate aceste intamplari petrecute intr-o singura dimineata, plus cafeaua varsata in poala cand eram gata de plecare si telefonul scapat in chiuveta de la bucatarie, fix intr-un castron
as putea sa spun
ca am avut, totusi, o zi destul de buna.
8 comentarii:
si nici noaptea nu se anunta prea rea.
:)))))))))
nah, pardon, da' nu m-am putut abtine!
v, ti-ai imaginat scena, asa-i?!
noptile-s mereu bune, verbiaj.
Ce puls stins are toamna astăzi… noiembrie bate cald la fereastră…
Straniu cerul… mocneşte a melancolie … morocănos şi surd la cererile vrăbiilor de a fi senin... şi atunci aştept să plouă… cu fericiri pământene… o burniţă fină aştept să se aşeaze pe umeri.. pe gâduri… pe vise…
Se amestecă în mine linia orizontului cu un zbor de cuvinte unite parcă între ele prin aripi de frunze dezorientate şi triste… devin plutire stranie de blândeţe împletită iar într-un limbaj nud.. simplist…
Indiferent de momentele bizare ale zilei... te invit la ultima sarbatoare a toamnei- zile de noiembrie…
Să păşeşti printre cortinele de frunze aramii, să valsezi cu gândurile senine ocolind grijuliu norii ponosiţi în gri, să laşi uitării tristeţile, să-ţi înmugurească cat mai des zâmbete de catifea, sa te lasi învăluita de căldura celor dragi ...
Noiembrie e luna ta... atunci sa fie un noiembrie special.
multumesc pentru comentariu
cu o precizare!
noiembrie ..nu-i luna mea
mai mult,
ani in sir noiembrie a fost
luna depresiilor mele :)
(mi-am imaginat toata inlantuirea de scene, cu tine-n rolul lui stan si-al lui bran si-al lui sergiu nicolaescu, parol! :)))
v,
ce zici ca ieri noapte
cainele L ,caruia ii era un dor nebun de tatal lui, plecat pentru cateva zile din urbe
s-a urcat in locul lui in pat, langa mine
dar nu singur, ci cu unul dintre bocancii pe carei poarta stefan prin curte
(pe care dealtfel l-a pus pe perna, iar peste el si-a asezat, necajit si plin de dor, botul)
zic că ie un ins foarte citeţ :D
Trimiteți un comentariu