si-acum imi vine sa plang si sa strig, hei, opreste-te
da timpul inapoi si mai incearca odata. ai gresit undeva, n-ai fost atent.
m-auzi? opreste-te acum.
urla vantul si mi se face frica. e neagra noaptea asta, e lunga si grea, e trista si rece. primavara a disparut, inghitita de moarte. astept dimineata ca pe-o izbavire. ca poate maine n-o sa ma mai doara. ca poate maine se va fi reparat ce-a fost distrus azi. si nu, nu vreau sa cred ca asta e sfarsitul.
si plang, dar ce folos?!
dintr-o amintire imi zambeste mile, din alta georgica. fiecare in felul lui.
nu pot sa-mi iau ramas bun. nu inca. acum plang.
4 comentarii:
Zuzette, sper că ești bine. Suntem în plină vară și mie mi-e dor de însemnările tale pline de pasiune. Și acum mai râd când îmi aduc aminte de postarea cu ”vaca dracului”. :)))
:)
multumesc, innu. sunt bine, cred. propriul blog mi-a devenit, cumva strain. mai intru pe-aici doar cand imi amintesc parola. dar continui sa te citesc, oricat de incarcata mi-ar fi ziua.
stau mult pe la terase, innu. iubesc centru vechi, noaptea. poate te zaresc pe-acolo :)
Am fost pe-acolo. Dar am regăsit aceeași Românie desfundată, aceleași haite de câini pribegi, aceeași țigănie balcanică. Mirosea totuși a narghilea parfumată. Asta m-a făcut să închid ochii și să-mi imaginez...:)
te asteptam si cu alte postari la fel de amuzante!
Trimiteți un comentariu