noiembrie

daca as reusi sa ma ridic din pat, sa ies dintre perne si paturi
as face, poate, multe lucruri. daca as reusi sa nu mai privesc cerul de plumb, mi-as regasi zambetul. daca aroma asta de toamna rece nu mi-ar intra in suflet atat de adanc, cu siguranta ca as sti sa spun povesti. mor incet, mor putin cate putin, mor de frig, de nori si de ploaie rece, mor de dor de soare, mor sufocata de neputinta si de fumul tigarilor mele. nu deschie ferestra! nu-mi aduce in casa lumina moarta a lui noiembrie si vaietul pasarilor triste. nu vreau sa respir miros de frunze moarte, nu vreau sa vad cum ziua moare napadita de tristetea amiezei intunecate. ma simt bolnava, urata si batrana, pierduta si uitata, rece si desfrunzita
mi s-au uscat aripile si-au cazut in noroi
ma dor ochii de la atata cenusiu si maine e-atat de aproape incat intind mana si-i simt apasarea.
gandurile-mi sunt pasari calatoare, fugite spre soare. oamenii-mi sunt straini, suflete ascunde sub pelerine de ploaie, orele-mi sunt lungi si intunecate,
adorm si ma trezesc in aceeasi neclintire si-am am obosit ca, ascunsa de lume, sa astept.
daca scap si de toamna asta, am sa traiesc o vesnicie.