o zi trista

ma pandeste ascunsa intr-un colt al patului,nu ma lasa sa deschid ochii si sa ma dezmeticesc, ca mi se si strecoara in suflet. supararea aspra, grea, supararea de-aseara. nu, n-a plecat furisandu-se in umbra unui vis, nu s-a dus speriata de zorii insoriti. e tot acolo, apasatoare, ma doare dimineata si gustul amar al cafelei.
am inima grea, noaptea n-a fost un sfetnic bun. a fost o noapte de insomnie, cu glas de regrete. o noapte lunga si neagra, cu durere de cap si ganduri triste, cu amintiri suparatoare. o noapte in care, somnul furat spre dimineata nu-i o eliberare, e o continuare a unui cosmar trait cu ochii deschisi.
nu-mi amintesc sa fi visat ceva.
o zi trista e ca o usa inchisa. o usa fara clanta, opaca. nimic nu-i dincolo de ea, nimic inainte. aerul devine tot mai greu de respirat, zambetul doar o amintire indepartata, miscarea si veselia lumii un spectacol care se deruleaza dincolo de peretele gros al indiferentei. si toate gandurile prinse-n caruselul amar al dezamagirii, toate aripile frante, toate pasarile calatoare care obosesc si mor.
si timpul se scurge alene, ma doare ceasul ce-a trecut si mi-e frica de orele ce au sa vina.si drumul catre maine pare fara de sfarsit.
nu-i nimic, nu-i nimic. doar o zi trista din viata mea. din viata mea vesela.