imi place
si nu-mi place
ploaia, ploaia asta
ma agita. o nervozitate placuta, o senzatie de asteptare. sentimentul ca se termina ceva, ca incepe altceva, ma tulbura frigul de septembrie care rabufneste in casa de cate ori se deschide usa, miros de struguri, aroma de must proaspat, ploaie, ploaie de toamna.
as sta la caldura in casa, de veghe c-o lumina mica. iar afara, afara, masina cu motorul pornit, zgomot uniform in noapte, evervant si tentant. ca si cum as astepta, ca si cum as auzi
vantul
sau o soapta care sa ma cheme
vino acum, vino.
stiind ca ai sa ma astepti, m-as strecura nevazuta prin toamna,
ca sa primesc in dar amintirea soarelui.
5 comentarii:
partea cu "m-as strecura nevazuta prin toamna" mi-a placut mult... o trecere prin toamna catre o asteptare insorita... frumos...
noapte buna!
astazi s-au apropiat de pragul casei tale pasii mei galbui si sovaielnici... asa se vrea starea mea toamna asta...
am trecut doar sa-ti urez ca toamna ta sa fie inmuiata in armonie sufleteasca si-un colorit de vis.
scuze deranjul
white
buna dimineata, alex. :)
hei
care deranj?! vizita ma onoreaza
mai ales ca zilele trecute,
cand a inceput sa miroasa a toamna, mi-am aminit de septembrie trecut
si de felul in care mi l-ai zugravit de pe malul marii.
apari numai toamna, white?
A plouat cu un septembrie obosit, tacut… cu un soare palid, cu nori gri desirati pe-un cer rugator de albastru, cu-n vant ce se mai napustea din cand in cand de-a valma pe obrajii oamenilor… cu ploi ce au plans toamna, cu apusuri incolore, cu ganduri vestejite precum florile… cu parfum ruginiu pe alei…
Stii, umbrele traiesc cu noi… ne contureaza pasul… ne deslusesc miscarile… in acest septembrie insa, mi-a tremurat de frig umbra… si de atunci parca s-a imbracat in departari… sta la distante tot mai mari de mine… ma gandesc in nimicnicia mea ca poate luna octombrie o va apropia iar de mine…
E foarte bine ca ti-ai hranit inima si privirea cu caldura unui oras ocrotit de vant, ploi si de oameni glaciali… poate asa … vei face fata mai usor iernii noastre…
Eu… eu apar o data cu primele frunze de pe alei… sunt una dintre ele… fac parte din toamna…
Imi cer scuze ca am raspuns tarziu... si iti urez o seara pe placul inimii.
oh, am facut o regretabila confuzie. nu tu mi-ai zugravit marea de toamna :)
dar vizita ma bucura oricum.
iar toamna asta abrupta incepe sa fie luminata de raze firave de soare.
un octombrie de vis iti doresc :)
Trimiteți un comentariu