azi, la ceas de seara
ma extrag discret din lumea asta
virtuala.
infig in inima blogului un cutit lung, cu lama ascutita,
il omor.
zuzeta a fost o poveste frumoasa, o parte din sufletul meu aruncat pe ici pe colo, ganduri de-amor, drame si regasiri, doruri si plictiseli
asa cum am zis am si facut, m-am intalnit din cand in cand cu mine,
dar sufletul meu locuieste totusi in alta parte
tastele astea nu simt
de fapt
nici durere, nici incordare,
pe monitor lacrimile nu se vad, iar rasul nu se-aude.
dar eu exist si-s de gasit. zuzeta4you@yahoo.com
27 de comentarii:
Mă gândesc şi eu din ce în ce mai mult la pasul acesta.
Nu pot spune că mă bucur...rândurile tale erau mereu frumoase şi le citeam cu emoţie. Dar, aşa cum am spus de fiecare dată, dacă o decizie îi aduce o bucurie unuia dintre cei apropiaţi, fie ei şi doar virtual, ca blogger, atunci o susţin.
Să îţi fie bine...
Şi am reţinut locul...poate am să vin din când în când să văd ce mai faci.
Mulţumesc pentru ce mi-ai oferit în toată perioada în care te-am citit. A însemnat enorm pentru mine.
de ce? de ce?
de maio! m-ai facut sa plang!
decizia nu-mi aduce bucurie, ci liniste.
eu voi fi cu ochii pe tine, dar mi-ar face placere sa mai schimbam o vorba si in afara comentariilor.
si-ti multumesc ca-mi multumesti. faptul ca am reusit uneori sa gesesc chei catre suflete inseamna ca n-am trait degeaba in lumea asta virtuala. :)
xyz, bre
ca sa-ti explic de ce
ar insemna sa mai scriu o insemnare. ori tocmai am omorat blogul. nu-l vezi? sangereaza...
Păcat, zuzeta. Sensibilităţile tale aveau puteri tămăduitoare.:)
intr-adevar, era un loc frumos si linistit aici, in poiana lu' zuzeta.
va trebui totusi sa iti organizam un meci de retragere ;)
zuzeta....
o sa-mi fie dor de ea.
sa-ti fie mereu gandurile senine... in rest, ne-om intalni prin lumea asta mare, din absolute intamplari si ne-om recunoaste din bataile aripilor...
ramai cu bine si te asteptam in vizite pe la noi (ca de-astea nu scapi)...
bafta multa... mi-a placut sa ma pierd pe aici...
a, te-ai plictisit şi de ăsta :))
te citeam de un an. tu mi-ai spus despre curajul de a fi liric..
salveaza-ti textele toate postate aici, pentru ca unele dintre ele sunt cu totul si cu totul speciale!
sunt putin ingrijorata pentru tine, dar pentru ca iti cunosc stilul patimasi, si puterea de a te lupta cu toti balaurii, ma linistesc, in parte...
oricum SALVEAZA si textele si pozele...
Silvana
innuenda
mare bucurie mi-a adus comentariul tau. mai ales ca iti citesc insemnarile de ceva vreme si am spus, nu o data,
(martorii sa recunoasca!)
despre tine ca esti un personaj (o femeie!) fascinant(a). repet, nu pot decat sa ma bucur ca ganduri de-ale mele au reusit sa ajunga la voi. :)
domnule panta, preferatul meu!
meciul de retragere se joaca acasa, nu?! :))
oh, anonimule. amonim ramai si-n cea din urma zi???
garfield, alex
doua bloguri calde, doi oameni deosebiti. respectele mele, domnilor :)
v, comentariul tau suna a provocare, am inteles.
nu m-am plictisit. doar ca trairile mele nu-mi mai sunt suficiente.
sunt doar o femeie in floarea varstei, care mai are una, alta de experimentat...:P
domnule anonim, curajul de a fi liric e o calitate, dar si-un defect.
din cate stiu eu, calitatile, dar si defectele, nu fac altceva decat sa ne defineasca personalitatea.
silvana, silvana :))
ma lupt demonii din mine acum. a dracului lupta!!!
sunt bine, draga mea. chiar sunt.
pai, si ce, vrei sa experimentezi de una singura, noua sa nu ne spui?
si eu exist...
Nu pleca, nu pleca!
Eşti personajul meu preferat din lumea virtuală.
Rămâi cu bine!
Draga Zuzeta si mie o sa imi lipsesti. Sa stii ca eu o sa mai vin din cand in cand pe-aici sa te recitesc macar:)
Rămâi cu bine.
doamnelor, numai bine va doresc. si-s cu ochii pe voi. :)
Acum am ajuns si eu dupa aproape o luna. Te-am citit mereu cu placere si-am inteles de multe ori mai mult decat statea scris aici. Dar de cele mai multe ori nu facem ceea ce ne place, ci ceea ce trebuie, sau ne plictisim repede.
Raman cu impresia ca traiesti totul la intensitate maxima si sper sa nu-ti dauneze prea tare:) E mare fetita, sa-ti traiasca!
Eu nu mai suport coniacul Metaxa, din niste motive similare, de demult...
Imi pare doar rau ca nu te-am gasit mai demult. Am citit cateva posturi mai vechi... Sa fi fericita! :)
DA, cred ca lumea reala e mai buna decat cea virtuala...
Trimiteți un comentariu