nu am rabdare. nu am chef sa astept mersul firesc al lucrurilor, succesiunea domoala a zilelor, calmul serilor de toamna. nu pot sa traiesc altfel decat agitat. in asteptare, in dorinta, in speranta. incalcesc lucrurile si-apoi sa ma chinui sa le descurc, imi fixez misiuni imposibile, amestec intre ele personajele din viata mea, iar propria viata mi-o amestec prin destinele altora.
sunt nelinistita si cand sunt linistita, vreau ceva si-apoi nu-mi mai trebuie, ma adun si ma risipesc
mi-e teama de norii negri, dar ma fascineaza
jocul furtunii
ma enerveaza toamna, iubesc blandetea ei, ma dor frunzele ce cad, dar respir cu frenezie aroma lor pe strazile pustii. un gand furisat pe-ascuns in mintea mea imi provoaca nostalgii in masura in care imi trezeste si dorinte, adorm visand si ma trezesc la realitate, sunt vesela si trista azi, nu pot sa stau, nu vreau sa ma opresc,
alerg, alerg prin viata
sunt iremediabil prinsa-n cursa ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu